LA OSICA DE SUS, ISTORIA PROVOACĂ REALITATEA LA REGENERARE

Deși, în general, capacitatea electoratului de a se înșela este mai mare decât a politicianului, cetățenii comunei Osica de Sus nu s-au înșelat atunci când, după mai multe mandate pesediste – pedeseriste lamentabile, l-au votat ca primar pe „liberalul” Ion Ciocan. Nu s-au înșelat încredințându-i un prim mandat, nu s-au înșelat nici când l-au așezat pe fotoliul celui de-al doilea mandat, s-au înșelat, însă, când l-au pus iarăși în fruntea bucatelor, pentru al treilea mandat…

Parafrazându-l pe Bălcescu, putem spune că Ion Ciocan se îndepărtase deja de popor, rătăcindu-se în hățișul propriei puteri. Electoral vorbind, el era deja pensionar, în momentul declanșării campaniei electorale din vara anului 2016. Moralmente, era expirat politic. Devenise excesiv în a-și exercita puterea, lauda de sine era arma lui preferată și, tot uitându-se în oglindă, ca să-și admire chipul, acest Narcis școlit la școala de Nimicologie a lui Gigel Știrbu, începuse să creadă că este cel mai mare primar rural de pe Mapamond.

Nici pasărea în zbor nu-și permitea să cânte prin preajma primăriei, fără acordul scris al întâiului gospodar al comunei Osica de Sus. În tentativa sa de a ocupa fotoliul celui de-al patrulea mandat, inteligența lui nativă necultivată, de tip Nicolae Ceaușescu, nu i-a permis să realizeze că osicenii îl vor trimite la căsuța lui cu zorele, unde-l așteaptă, cu lampa aprinsă, cineva drag sufletului său.

E adevărat că, în timpul mandatelor sale, în comună, au înflorit – pe ici pe colo, cultura, infrastructura, iar anumite obiective legate de sănătate, de protecția mediului și de educație au fost duse la capăt. Dar, în ciuda acestui progres, pe care l-am cântat și noi prin articolele noastre, osicenii n-au putut să-i mai înghită aroganța. Lauda de sine, îndepărtarea de problemele lor curente, lumești, disprețul față de unii oameni din propriul lui aparat de la primărie, pe motivul că el le știe și le face pe toate, au săpat urme adânci în aritmetica votului.

În acele momente de faraonică putere, o putere fără prestigiu de altfel, părea că onorabilul domn Ciocan o făcea pe liberalul și pe monarhistul din snobism, nicidecum din convingeri politice și rațiuni sufletești. Cuvântul snobism vine de la expresia franțuzească sans noble, care înseamnă… fără noblețe. Probabil că proceda așa, doar ca să le arate celor care-l adorau cât sânge albastru îi curgea atunci prin vene.

D-l Ion Ciocan este totuși destul de inteligent ca să-și dea seama că o revenire în fruntea obștii, cu ocazia alegerilor anticipate, care se prefigurează, este – practic – imposibilă.

Din păcate, pentru Osica de Sus, la alegerile locale din vara lui 2016, osicenii s-au înșelat promovând un primar penal, care a fost nevoit, imediat după înscăunare, să plece acasă.

Cu toată puterea și avantajul guvernării lor, pesediștii nu au o soluție viabilă pentru Primăria Osica de Sus, iar liberalii, practic, nu există. Dacă vrea să ne demonstreze, totuși, că a reprezentat ceva pentru comuna sa, Ion Ciocan trebuie acum să susțină un tânăr curat din punct de vedere moral, un tânăr școlit în epoca modernă, cu idei novatoare, un tânăr neprefăcut și, mai ales, care să nu fi avut vreun contact politic cu fariseul Gigel Știrbu, cel care a ruinat un partid, sub privirile nepăsătoare ale echipei sale falimentare, echipă din care, din păcate, a făcut parte și Ciocan-ul nostru.

Viața oamenilor din Osica de Sus își cere un drept : dreptul de a face ca grădina lor (comunitatea lor) să înflorească în așa fel încât să le fie și celor mulți bine, și amărâților din Tomeni, Greci și Ostrov, care pot fi cumpărați ușor, în timpul alegerilor, să le fie bine cât mai multor osiceni, nu numai potentaților politici, fie ei pesediști sau liberali, care, s-a demonstrat, în timpul USL, au fost frați de… sânge.

Dumitru Sârghie