LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (II)

Ungaria revizionistă atacă din nou!

Scoaterea lui Lászlo Tökes la „înaintare”, într-un cadru mai amplu care prevede dezmembrarea teritorială a României, a venit în întâmpinarea rolului pe care Oculta mondială, interesată să îl scoată din joc cu orice preț pe președintele naționalist Ceaușescu, l-a avut prin intenția axei C.I.A-K.G.B (via A.V.O. și MOSSAD) de a incita Ungaria împotriva României! „Momentul prielnic” al planului de destabilizare, prin care forțe externe sugerau explicit „necesitatea” secesiunii comunității maghiare din Transilvania, cu toate că Ungaria acuza „grave” încălcări ale drepturilor minorității maghiare din România încă de la semnarea în 1975 a tratatului de la Helsinki, s-au amplificat vizibil în vremea tandemului prezidențial Bush-Gorbaciov…

Trădarea României mai ales de către Occident, în numele unei „intervenții diplomatice” menite să „apere” mult-trâmbițatele „drepturi” reclamate în mass-media externă de L.T., nu era o noutate pentru țara noastră: istoricii adevărați știu prea bine cum am mai fost trași pe sfoară prin „aranjamentele” oficiale de la Berlin (1878), Spa (1920), Moscova (1939), Viena (1940), Yalta – Postdam (1945), Malta (1989)…

Așa se face că președintele Ceaușescu, ajuns prin abilitatea lui nativă un mediator internațional stânjenitor, în timp ce viața românilor se deprecia cu concursul generos al marilor puteri, a fost realmente „încolțit” în 1989 cu precădere pe problematica diferendului româno-maghiar: U.R.S.S. se dezicea de el prin vocea lui Gorbaciov, care facilitase întâlnirea lui Ceaușescu la București cu ministrul de externe maghiar secesionist Gyula Horn; S.U.A. își manifestase „simpatia” administrației Bush față de segregaționistul L.T., invitat la Washington o dată cu vizita efectuată în România postceaușistă de secretarul de stat american Backer: Franța luase partea Ungariei în diferendul cu România, prin glasul președintelui Mitterands; Iugoslavia fructificase și ea tensiunea diplomatică dintre București și Budapesta, ca să revendice Banatul prin conducerea duală Loncear-Dizdarevici; Ungaria recursese la toate manevrele posibile ca să pretindă autonomia Transilvaniei și apartenența ei la Ungaria, prin atitudinile extremiste ale președintelui Arpad Göncz și prim-ministrului Károly Grosz…

Efectiv o „întreagă lume” se grăbea să îi cânte în strună Ungariei, în pretențiile ei bazate pe revizionism, rasism și ură față de România, ca o țară ai căror locuitori de sorginte asiatică au fost scutiți de la plata datoriilor și preferați să intre înaintea noastră în N.A.T.O și U.E.! În „capcana” pe care Ungaria a întins-o în 1989, în vederea internaționalizării problemei maghiarilor din Transilvania, sub pretextul că această zonă geografică ar trebui să fie un „spațiu de complementaritate”, au căzut și câteva „cozi de topor” ale intelectualității românești, incapabile să înțeleagă scopul ascuns al Declarației de la Budapesta („noi, ungurii și românii … considerăm că Transilvania a fost și este un spațiu de complementaritate și ar trebui să devină un model de pluralism cultural și religios”): Mihnea Berindei (fiul academicianului Dan Berindei), Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), Ion Vianu (fiul lui Tudor Vianu), Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionesco … De naivitatea unora ca aceștia s-a folosit, ca să-i convingă pe români și străini de „beneficiile” unei noi ordini separatiste a Transilvaniei, atentatorul numărul 1 al ordinii de drept a României democratice și suverane: Lászlo Tökéș …

Marele Provocator

Nici nu s-a terminat bine Revoluția Română din Decembrie 1989, prin al cărei ecou internațional AVO i-a confecționat lui Lászlo Tökéș o imagine propagandistică de „personalitate-simbol”, de „largă notorietate”, că acest Mare Provocator din ierarhia reformată, „uitând” că Decalogul interzice furtul, minciuna și pofta către tot ce este al semenului, și-a început în exteriorul României acțiunea antiromânească cu o violență iredentistă unică în Europa! Astfel, din postura sa de campion internațional al defăimării României, folosindu-se de minciuni prin care să „justifice” desprinderea Transilvaniei de România și intrarea acesteia în sfera de influență a Ungariei „prietene”, Tökéș a făcut tot ce este posibil ca să dezinformeze oficialitățile S.U.A., Canadei, O.N.U., U.E. etc. S-a mers până acolo încât, nu contează că acțiunea lui putea să degenereze într-un război civil (interetnic) la Tg. Mureș, în ziua de 16 martie 1990 a cerut președintelui american Bush să nu acorde României clauza națiunii celei mai favorizate, iar la O.N.U. a invocat sprijinirea comunității maghiare din Transilvania pentru obținerea autonomiei teritoriale și oficializarea limbii maghiare!

El devenea așadar „vârful de lance” al neorevizionismului maghiar în Europa, un fel de „fitil” prin care se poate aprinde „butoiul cu pulbere” al U.E., falsificând grosolan realitățile interetnice din istoria Transilvanie: prea ușor s-a lăsat incitată comunitatea maghiară din Transilvania, beneficiară a acelorași drepturi ca și românii, să își dea votul unor lideri care niciodată nu au acceptat drepturi egale cu românii și nu au vrut să trăiască laolaltă cu românii… în România!

Cu ochii lor ațintiți permanent la semnalul venit prin „portavocea” L.T., via Budapesta, o bună parte a maghiarilor din țara noastră au început să rezoneze din ce în ce mai intens cu ideea că nu pot să trăiască o viață prosperă deoarece apartenența la România îi dezavantajează! „Soluția” vieții lor „civilizate” ar fi, pentru ei, să joace pe „cartea Budapestei”! Și astfel, cu năravurile unor inși de teapa lui L.T., maghiarii au început să îi trateze tot mai nefavorabil pe români, până la alungarea lor din județele Covasna și Harghita! S-a ajuns să fim percepuți în lume ca o națiune nu de persecutați, ci de persecutori: noi românii suntem, după delirul eurodeputatului L.T.,  autorii unor „ample campanii de genocid și etnocid”! Ca să dovedească „cruzimea” de care dăm dovadă față de maghiari, după ce un sfert de secol ne-au condus fără să respecte Constituția țării în care trăiesc, capetele înfierbântate ale unor maghiari au și atins limitele tristei performanțe de a ne denigra cu o „mostră” incredibilă de … „purificare” etnică: l-au prezentat pe cetățeanul român Mihăilă Cofariu, linșat la Tg. Mureș de către maghiari iresponsabili, drept … un maghiar! Pe o asemenea tipologie de manipulare s-a construit de altfel mitul a cât de nedreptățiți, de batjocoriți și umiliți, sunt maghiarii României!

În acest context calomnios, vădit antiromânesc L.T. a fost mereu cu un pas înaintea altor extremiști maghiari de pe la noi în ce privește punerea în aplicare graduală a strategiei „pan-românească” și „pan-ortodoxă” (cum declara, când era vicepreședinte în parlamentul Europei, ziarului „Magyar Hirlap”): la început, s-au gândit cum să organizeze o enclavă maghiară în județele Harghita, Covasna și Mureș, după care, în spiritul lui Horthy, au revendicat și zona istorică a Partiumului, cu Maramureșul voievodal și Bihorul lui Menumorut (proiectul de autonomie îi aparține deputatului Attila Cseke, „persecutat” de români până la a-i da pe mână funcția de ministru al Sănătății)! Fiind mai radical din fire, că doar „rangul” îl obligă, L.T. a supralicitat cu revendicarea integrală a Transilvaniei: oficialilor de la Bruxelles, ca și celor de la Budapesta, el le-a propus să accepte ca în Transilvania să fie instituit un Protectorat al … Ungariei (teritoriul României este fărâmițat, conform deputatului Bogdan Diaconu, de o rețea de ONG- uri „patronate” de L.T. și finanțate de Ungaria)! În mod surprinzător, mai ales după ce s-a grăbit să-i coopteze pe maghiari la guvernare, prim-ministrul Ponta s-a arătat contrariat când a aflat că, la 27 iulie 2013, chiar pe teritoriul României, la Băile Tușnad, L.T. i-a propus lui Viktor Orban ca, împreună cu guvernul pe care îl conduce acesta, să construiască „un sistem de cooperare națională astfel încât să ofere protectoratul Transilvaniei”! Ponta, recurgând atunci doar la o „înțepătură” declarativă, s-a eschivat aruncând „pisica moartă” în „ograda” Președinției: „declarațiile lui Lászlo Tökéș nu sunt doar insultătoare, ci chiar penale și ar fi trebuit sancționate și de președintele Traian Băsescu, dacă România ar fi avut un președinte”!

Adevărul este însă că, la un astfel de atentat premeditat la siguranța națională, nici Parchetul General nu s-a sinchisit să se autosesizeze din oficiu! Oare îl va trezi din letargie noul președinte ales, Iohannis, care s-a folosit în campania sa electorală de sloganul prioritar al întronării Legii în România ? Vom vedea! În orice caz, L.T. nici nu s-a impacientat câtuși de puțin că încalcă grav legile țării unde s-a născut și i-a răspuns prim-ministrului român că maghiarii din Transilvania s-au „săturat ca Bucureștiul să administreze Ardealul ca pe un soi de colonie. Istoria ultimelor decenii a demonstrat … că … puterea de la București este incapabilă de o guvernare corespunzătoare”! Este clar, dar fals, monșer L.T.! Nu Bucureștiul este cel care administrează de atâția ani Ardealul, ci o mână de impostori maghiari din Transilvania au administrat ani de-a rândul România ca pe o colonie… Este o diferență ca între cer și pământ, ori ca între Avram Iancu și, scuze!, Sabin Gherman…

prof. COSTEL NEACȘU,  Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști