„Președinte onorific” al U.D.M.R.!
Speranța noastră că vom trăi în armonie laolaltă ca frații, când încă România îndoliată își număra cu durere morții Revoluției, ne-a fost spulberată brusc de pretențiile pe care U.D.M.R. le-a mediatizat, încă de la înființarea ei, în 24 decembrie 1989, în vederea obținerii autodeterminării și autonomiei locale! Este lesne de înțeles că președintele ei „onorific”, „regizorul” Lászlo Tökéș, a orchestrat din umbră „scenariul” tuturor acțiunilor provocatoare cu care U.D.M.R. și Ungaria, zi de zi, ne-au terorizat prin încălcarea nerușinată a normelor de drept internațional și a legilor României! Edificatoare este atitudinea președintelui Ungariei, Mathyas Szűröș … Fără să îi pese că zguduie din temelii integritatea Statului Român, în consonanță cu ministrul de externe Gyula Horn, a lansat la 18 martie 1990 un Apel către maghiarii din Transilvania prin care le recomanda să își intensifice acțiunile revendicative pe „pământul strămoșesc maghiar”! Reacția a fost aceea că, peste două zile, peste 10.000 de maghiari din Tg. Mureș au ieșit în stradă „dotați” cu lanțuri, răngi de fier, bâte, pungi de sare etc.
După ce au scandat lozinca „Afară cu românii!”, au ocupat la ora 14.00 Primăria, fiind nevoie de intervenția trupelor de parașutiști ca să îl elibereze pe președintele C.P.U.N. Mureș, generalul Scrieciu, din sechestrarea care a durat 16 ore! Actele segregaționiste și atrocitățile maghiarilor au degenerat în violențe stradale, nedemne de secolul XX, pentru care a fost nevoie de intervenția armată! Încă o dată, în stilul lui caracteristic, L.T. a speculat diversionist „episodul Tg. Mureș” și, pe fondul în care televiziunea irlandeză a transmis în toată lumea imagini cu un „ungur” molestat inuman de un „român” (în realitate, românul Mihăilă Cofariu a fost efectiv linșat de maghiari), s-a folosit multă vreme de un limbaj secesionist ca să convingă Occidentul cât de nedreptățiți sunt maghiarii din România (în treacăt fie spus, corespondentul TVRL, Dorin Suciu, a filmat evenimentele de la Tg.Mureș pe 3 casete, dar discreditarea noastră internațională nu a fost contracarată, prin difuzarea lor, sub „argumentul” că „aceste imagini n-ar face decât să înrăutățească o situație pe cale de stabilizare”)!
În fine, ca o minune de la Dumnezeu, situația interetnică de la Tg. Mureș nu a scăpat de sub controlul Statului Român pentru că, providențial, un mare patriot român, Radu Ceontea, a ridicat în fața aberațiilor ultimative ale maghiarilor, „pumnul spiritual al lui Avram Iancu” – „Vatra Românească”! Așa se face că România s-a regrupat, istoria căpătând alt curs, dar dorința liderilor politici maghiari de a se izola de români, până la a se compromite și dezonora prin încălcarea Jurământului de credință față de România, mai continuă și astăzi: abia a trecut o lună de la Revoluție și, la Tg. Mureș, maghiarii s-au separat de români în învățământ (prin avizul ministrului Șora), în cultură (prin avizul ministrului Pleșu), în presă (la Radio, unul din cei doi directori trebuia să fie maghiar), iar fratele lui L.T., Andráș, ajuns adjunct al I.Ș.J, ca o continuare a „nepotismului” ceaușist, ne-a „procopsit” și cu introducerea în școală a manualelor ungurești … Pe de altă parte, se subînțelege cam ce fel de politică europeană promovează secesionistul L.T. la Bruxelles, când își permite să gireze cu prezența lui exercițiile paramilitare maghiare din România – o țară transformată sfidător în loc de expozeu a nebuniei extremiste)! Este practic o politică dezonorantă, cu tentacule cinice, duplicitare, arogante și iresponsabile, cu care L.T. i-a contaminat pe toți demnitarii maghiari (din Parlament, Guvern, Președinție) ai Statului Român, cărora li s-a oferit onoarea să depună în fața Președintelui țării noastre Jurământul că vor respecta Constituția, legile și integritatea teritorială a României: ei sunt vinovați de încălcarea Jurământului și a Constituției, întrucât: nu recunosc că România este o patrie indivizibilă (art.4, alin.2); vor ca legile lor să fie discriminatorii în raport cu ale celorlalți cetățeni români (art. 6, alin.2); defaimă țara și îndeamnă la ură națională, rasială, incitând la discriminare (art.30, alin.7); nu sunt fideli României (art.50, alin.1); nu consideră că este obligatoriu să respecte Constituția (art.51) etc. Și, pentru că maghiarii și-au luat și dublă-cetățenie, nici nu mai pot să dețină demnități în instituțiile centrale ale Statului Român (art.16, alin.3).
Sesizez așadar pe domnul Președinte ales Iohannis, care ne-a promis o țară în care să prevaleze legea, să fie în gardă cu toate aceste prevederi ale Legii fundamentale a României și să își exercite cu fermitate atribuțiile constituționale de garant al integrității teritoriale (art. 80, alin.1) și de înaltă autoritate care veghează la respectarea Constituției (art.80, alin.2)…
„Omologul” lui Tökéș … de la Budapesta
„Ecoul” revizionismului antiromânesc al lui Lászlo Tökéș, ca o ironie a înțelegerii asumate de Ungaria prin integrarea ei în spațiul euro-atlantic, este amplificat la Budapesta de prim-minstrul Viktor Orban, „omologul” său hedonist, supranumit și „eroul Rusiei” de revista Kommersant (29 apr. 2012), care (trădându-și aliații și riscând să zdruncine din temelii construcția U.E.) recurge sub pretextul maghiarismului la o ingerință de o gravitate excepțională în politica internă a statelor vecine (România, Slovacia, Serbia, Ucraina)! Ca și România, unde complexele udemeriste ale lui Tökéș au sfidat pur și simplu legile și autoritatea Statului Român, U.E. nu poate privi decât cu stupefacție la declarația pe care Viktor Orban a făcut-o în parlamentul Ungariei chiar în ajunul numirii sale ca vicepreședinte prin rotație al U.E.: „Noi nu credem în U.E., noi credem în Ungaria și în interesele ungurilor” (tot în 2011, revista Lumea îl citează din nou: „Nu vom permite Bruxelles-ului să ne dicteze termenii săi. Niciodată în istoria noastră nu am permis Vienei sau Moscovei să ne spună ce să facem, iar acum nu vom permite nici Bruxelles-ului. Trebuie ca interesele Ungarie să prevaleze în Ungaria”).
În mod straniu, declarațiile lui bizare nu i-au „convins” pe oficialii U.E. cât de periculos este să îl accepte în rangul de vicepreședinte al U.E.! A ajuns însă unde poate trebuia să ajungă, să spună de la o tribună mai înaltă ce le face plăcere unora să audă (și din Răsărit și din Apus)! Cert rămâne că, în discursul său de reinvestire din Parlamentul Ungariei, a declarat ostentativ – în spiritul lui L.T. – că „problema ungurilor este o problemă europeană”! Știți care este însă problema principală a Ungariei? Este evident Transilvania, a cărei autonomie teritorială și-ar dori-o obținută fie prin consimțământul Europei la „masa verde”, fie prin forță armată … Din această cauză Ungaria, pentru a-și rezolva „problemele” cu vecinii, și-a găsit un frate mai mare: Rusia! Așa s-ar explica de ce președintele Putin a afirmat că România va pierde Transilvania și de ce Rusia a acordat 14 miliarde $ pentru ca Rostom Corp, compania nucleară rusă, să participe la dezvoltarea de energie atomică a Ungariei.
Vom pierde „legal” Transilvania ?
După 25 de ani de teroare psihică maghiară, sub „bagheta” iredentistă a marelui instigator Lászlo Tökéș, România este o țară aproape ruinată economic și parțial descompusă sub aspect patriotic! La cel mai înalt nivel al Statului Român, se acordă distincții trădătorilor și batjocoritorilor României, în fond niște nulități cu pretenții de „mari” oameni de cultură! Nu se mai poartă iubirea de neam și de Biserică, acum acestea sunt niște „reminiscențe” cam stânjenitoare: sunt considerate de unii o „rușine”! S-au mai găsit și o mână de renegați români care țin morțiș să ne convingă că s-au săturat de România, că și-ar dori să trăiască într-o țară „ca afară”! Dar este însă prea frumoasă România, ca să renunțe așa ușor, până și „curtezanii” de pe-afară, la „mâna” ei transilvană! De altfel, „nașul” Tökéș de mult urzește verzi și uscate, doar-doar vom ceda… Ne-au alungat zeci de mii de români din județele Harghita și Covasna, săvârșind atrocități pentru „secretizarea” cărora s-a interzis dezbaterea în Parlamentul României a Raportului întocmit în 1991… Ne-au deposedat prin proceduri diabolice de proprietatea asupra bogățiilor naturale, așa încât peste 80% din titularii licențelor de exploatare a bogățiilor naturale din Transilvania sunt de origine maghiară… Ne-au „furat” Clujul, sub aspectul retrocedărilor imobiliare… Ne-au impus Statutul Minorităților Naționale, prin guvernul Ponta, ca un pas spre autonomia teritorială… Ne-au ignorat Constituția, depunând la Bruxelles documente pentru organizarea de referendumuri cu scopul obținerii autonomiei pe criterii etnice în Harghita și Covasna … Ne-au luat până și identitatea, cumpărându-ne cu „avantajele” dublei-cetățenii …
Statul Român, foarte firav în reacții, ne-a mai redat însă puțin din demnitatea națională și a declarat persona non grata doi pioni extremiști: Vona Gabor (președintele partidului Jobbik) și Ana Maria Barki … În rest, să luăm aminte la declarația lui Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii și Probleme Etnice al Academiei Române: „În contextul actual, Legea Statutului Minorităților consacră renunțarea de către Statul Român la unele componente ale funcției sale suverane în zonele unde etnicitatea este alta decât cea română. Statul român nu descentralizează autoritatea, ci renunță la ea în acele zone unde are deficit de reprezentare. Asistăm astăzi la curioase abandonuri istorice și la momentul în care statul se retrage din fața propriilor răspunderi”!
Doi „tökéși”… români!
Dacă Lászlo Tökéș este „dirijorul” celor care nu tresar cu inima când se intonează Imnul României, „sătui” de România și poate chiar și de ei înșiși, din „corul” lui se evidențiază „vocile” complice ale unor „români” precum Smaranda Enache și Sabin Gherman – două „trestii” înclinate după cum bate vântul! De fapt, autoexilându-se undeva în … străfundul amar al dezinformării, zadarnice le vor fi și faptele prin care au dezonorat România și pe românii patrioți, în goana lor după laurii deșertăciunilor lumești! De aceea, nici nu mi-am propus să mă opresc prea mult asupra lor, știind că, mai devreme sau mai târziu, cu cât vor fi ei interpuși mai sus, cu atât și căderea le va fi mai grozavă! Pe cât este însă de regretabil, pe atâta este și condamnabil că acești doi „tökéși” dintre români, nesocotind că aduc atingere literei și spiritului Constituției, lucru pe care Codul Penal îl și sancționează, s-au folosit în mod nechibzuit de libertatea de exprimare ca să denatureze grav contextul inter-etnic, să interpreteze tendențios adevărul istoric și să calce în picioare interesele naționale ale României!
Primul „personaj” antiromânesc, „liberala” Smaranda Enache (demisionată din P.N.L. Mureș în 2010), nu a scăpat nici o ocazie să își dea cu părerea despre lucruri la care nu se pricepe, persiflând obsesiv demnitatea națională a patrioților români și acceptând cu dezinvoltură să fie numită ambasadoare a României la Helsinki (1998-2001) în ciuda avizului negativ al Comisiei parlamentare de politică externă! Ce credeți oare că o „recomanda” pentru o astfel de neobrăzare față de Legislativul României ? O „recomanda” fanatismul exacerbat cu care a susținut ideea anticonstituțională a federalizării României, a proiectului maghiar de înființare a Ținutului Secuiesc, finanțată fiind în 2008, prin Liga Pro Europa, de marele antiromân de peste Ocean, maghiarul Sörös – sunt niște aspecte care, coroborate cu alte acțiuni specifice, pot face obiectul subminării siguranței naționale a României! Pentru astfel de „merite”, celălalt mare antiromân (L.T.), din poziția sa de vicepreședinte al P.E. , a propus-o și i s-a decernat în 2011 „titlul” de „Cetățean european!”
Probabil că „titlul” în cauză îl va primi și Sabin Gherman, un alt militant al dezmembrării teritoriale a României, pe care distinsul istoric, prof. univ. dr. Gelu Neamțu, îl numește „jalnic renegat”! Acest personaj obscur, a cărui decență în limbaj lasă mult de dorit, face apologia separatismului și autonomismului transilvan la un post TV vădit antiromânesc! Cu intenția lui de a crea o psihoză prin care să distrugă unitatea națională românească, chiar sub „nasul” unor instituții din România rămase până acum inerte, acest S.G. „lucrează” și el la destructurarea României prin promovarea ideii de superioritate a ardelenilor față de autoritatea sudiștilor („miticilor”) de dincolo de Carpați! El a ajuns atât de departe cu incitările la atitudini anticonstituționale încât, „uitând” că batalioanele române din Regat au trecut Carpații în ambele războaie mondiale, ca să îi elibereze pe români de sub opresiunea maghiară, terfelește cu nerușinare sângele vărsat de soldații români și folosește în derâdere sloganul „Batalioane române, treceți Carpații înapoi!”…
Pentru acțiunile lor antistatale, săvârșite în era „statului de drept”, acești doi „tökéși” dintre românii mureșeni ar trebui să suporte, imediat, incidența legilor penale…
„Capitularea” delegației României la Atlanta (1995)
Puțini dintre români știu că iredentistul Lászlo Tökéș, în 1995, a stat la baza „pre-arbitrajului” ungaro-român, de la Centrul Carter din Georgia-Atlanta, avându-l ca „mediator” pe fostul președinte american Jimmy Carter! La această „reuniune”, convocată ca urmare a „suferințelor” presei americane pentru … „deznaționalizarea” maghiarilor din Transilvania, au fost invitați să participe și români și maghiari. „Rezultatele” au fost, pentru partea română, catastrofale! Acest lucru s-a întâmplat pentru că delegația României, condusă de ministrul învățământului Liviu Maior, s-a prezentat la „confruntare” complet nepregătită și a acceptat toate fabulațiile maghiarilor (autonomie, statut special al maghiarilor față de alte minorități, limba maghiară să devină a doua limbă oficială, învățământ exclusiv în limba maghiară)! În orice caz, „capitularea” rușinoasă a delegației României la Atlanta, a fost cu atât mai lamentabilă pentru regimul președintelui Ion Iliescu cu cât un scriitor, antiromânul Gabriel Andreescu, acuzat de trădare în regimul Ceaușescu, l-a comparat pe „eroul” de la Atlanta, L.T., cu … Martin Luther King!
Suntem însă perfect îndreptățiți să aflăm, ca să înțelegem mai bine de unde ni se trag toate ponoasele, cine l-a desemnat însă pe acest Liviu Maior, fost lider al organizației P.C.R. de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, să meargă la Atlanta și să facă de râs prestigiul internațional al României ? Nu mai erau în România istorici competenți, academicieni de renume științific? Sau era nevoie să fie scos la „înaintare” tot unul „pe sprânceană”, preferat de „sistem”, după „criteriul” că România nu mai poate fi condusă decât de nepoții și strănepoții cu „origini sănătoase” în … P.C.R. și Securitate? Nu mai era oare nimeni capabil în România să conducă S.R.I., decât fiul lui Liviu Maior, George Maior, al cărui bunic dinspre tată (conform senatorului Valer Marian) a fost fiul lui Carol Major, membru al P.C.R., un învățător maghiar care, în perioada horthystă, îi pedepsea pe copiii români de la Școala din Dăbâca (Cluj) pentru că nu știau limba maghiară, înhămându-i la jug – ceea ce l-a și determinat, după reinstaurarea administrației românești să fugă la Beclean, în Bistrița ?
Nu cumva, stimați cititori, cine stă în spatele lui L.T., se ascunde și după parodia de la Atlanta, dar și după o parte din conducătorii României de astăzi ? Și dacă este așa, în slujba cui sunt demnitarii cu dublă identitate ?
„Steaua României”: onoare, eroare, oroare!
În jocul de culise al preluării puterii, după “89, nu atât patrioții s-au remarcat la conducerea României, cât foștii activiști ai nomenclaturii comuniste, „ajutați” din umbră chiar să se … compromită ca niște adevărați perdanți predispuși să sacrifice interesele naționale pentru cele transnaționale! „Lecția” patriotismului autentic, pentru ei, devenise deja peste noapte ceva desuet! Demodat! Așa se face că la cel mai înalt nivel al Statului Român, Administrația Prezidențială a hotărât acordarea unor distincții naționale unor personalități care, în țară și în străinătate, au fost implicate în acțiuni care au adus de fapt imense prejudicii statului nostru „de drept” și demnității istorice a poporului român! Practic, a fost un șoc pentru majoritatea românilor să afle că, la două decenii de la Revoluție, președintele Traian Băsescu avea să acorde lui L.T., sub pretextul rolului acestuia în „declanșarea” revoluției de la Timișoara, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler! Să primești însă o astfel de distincție, după o furibundă campanie în care ai militat ca Transilvania să se desprindă de România, este o gafă politică de o gravitate excepțională.
Cum era de așteptat, L.T., și-a continuat obsesiile segregaționiste și, prin nenumăratele sale declarații ulterioare, a cerut efectiv ca Transilvania să intre în sfera de influență a Ungariei! În atare situație, Consiliul de Onoare al Ordinului Național „Steaua României”, luând act de faptele dezonorante prin care L.T. a adus prejudicii morale cavalerilor distinși cu marele Ordin amintit, a hotărât retragerea distincției acordate. Consiliul, întrunit de urgență, a motivat decizia sa astfel: „Prin declarații, inițiativele politice, atitudinile revizioniste și instigările la ură interetnică, domnul europarlamentar român încalcă în mod grosolan aceste principii, cerând – în disprețul tratatelor constitutive al U.E. și al obligației sale de a le respecta, proteja și promova – constituirea unei regiuni în care cetățenii români de etnie română (sau de altă etnie decât cea maghiară) să fie supuși, simultan, și voinței politice și juridice a unui alt protector”. Chemat la audieri, de membrii Consiliului de Onoare, L.T. a avut un comportament descalificant și a interpretat intenția retragerii distincției ca pe o „răfuială” a unor „agenți antimaghiari”! Refuzul său de a o returna imediat a fost tratat, deocamdată, cu o îngăduință suspectă! Dar reacția aceasta a lui mă duce cu gândul atât la severitatea întemnițării memorandiștilor români din Transilvania de către Budapesta, foarte previzibilă, cât mai ales la semnificația cuvintelor pe care președintele Ceaușescu le-a spus despre „agenturili străine” implicate în “89, la Timișoara, pe timpul când L.T. abia era scos mai bine de la „naftalină”…
Doi „sătui” în familia Tökéș: Lászlo – de România, Edith – de Lászlo!
Dincolo de ambițiile lui de lider politic, de călcător și pe cadavre, dacă ar fi nevoie, Lászlo Tökéș trăiește, la cote paroxistice, o dramă existențială caracterizată de obsesiile persecuției, ale percepțiilor deformate, exploziilor de ură în special față de români și efuziunilor ultranaționaliste că descinde dintr-o „rasă superioară”! Cam așa „sună” și maniile lui Viktor Orban, omul care l-a propulsat pe L.T. în Parlamentul European, „cârmaciul” oficial al unei politici externe revizioniste prin care Ungaria riscă să destabilizeze și așa fragilul echilibru al Europei actuale. Despre cauzele „maladiei” lor nevindecabile, specifice dintotdeauna maghiarimii, ne avertiza prevăzător istoricul academician David Prodan: „Poporul maghiar s-a plasat în frunte pe sine (superioritatea rasei mongole asupra celei romanice) … cu un orgoliu care nu-și găsește termen de comparație poate la nici un alt popor din Europa. O ură deosebită față de poporul român înainte de toate, primul în ierarhia resentimentelor sale”… Cu o astfel de ură ar vrea astăzi Ungaria lui V. Orban, nu contează că atitudinea ei este în dezacord cu vremurile istorice, să își asigure supremația în sud-estul Europei, în special în Transilvania istoric românească, cu ajutorul antiromânului convins L.T. Cam așa s-au gândit și cei de la AVO, acum trei decenii, când aveau stringentă nevoie de o „breșă” ca, în Transilvania, să faciliteze ascensiunea unui s(pion) de legătură, amplu „dublat”, căci altfel ar fi fost cu neputință ca un neica-nimeni să iasă în față dacă nu își avea „spatele” asigurat! Și așa s-a născut „eroul” revoluționar L.T., printr-o scenetă prefabricată, „martirul” posturilor de radio externe și nu al străzii…
Ce s-ar putea spune totuși, despre L.T., în doar câteva cuvinte? Că este un reclamangiu, grandilocvent, care vede peste tot în jurul lui rea-voință și comploturi ? Că se vaită și astăzi peste tot că este o „victimă” a acțiunilor foștilor securiști români, când de fapt el singur reușește să terorizeze psihic poporul român (precum și asiaticii Ungariei terorizează Europa)? Că vrea ca securiștii români să fie judecați de un fel de „Tribunal de la Nűrnberg”? De ce? Știu ei oare prea multe despre L.T. ? Dacă da, este binevenit și un „proces al comunismului” în care, în boxa acuzaților, să îl vedem și pe antiromânul L.T. cum răspunde întrebărilor incomode ale securiștilor! Să aflăm în sfârșit și noi de, chiar și la 25 de ani după Revoluție, acest „prelat” ațâță la ură două popoare vecine și zburdă nestingherit prin România cu toate că îi încalcă legile după cum dorește! Și mai are și tupeul să strige, ca din gură de șarpe, cu nu poate nicicum conviețui cu românii! Dar oare cine ar putea conviețui cu el, că nu suntem vrednici nici unul! Dacă a avut un accident auto, „vinovată” a fost Securitatea! Dacă membrii Consiliului Episcopiei Reformate au dat curs unei scrisori trimise în 2009 de soția lui, Edith Tökéș, au fost catalogați de L.T. că s-ar fi făcut „părtași” la „ticăloșirea” acesteia și i-a amenințat că le-o va lăsa în întreținere (greu îi este României cu L.T. pe cap, darămite unei biete femei)! Dacă distinsa doamnă Edith a avut curajul să trimită o scrisoare Episcopiei Reformate, în care spunea atât că soțul său nu își îndeplinește datoriile conjugale, cât și că s-a implicat în salvarea lui de la o posibilă acuzație penală, L.T. a învinovățit-o spunând că „numai o minte bolnavă, o soție cu nervii zdruncinați este capabilă să mă prezinte într-o asemenea lumină” (în cererea sa de divorț, doamna Edith a menționat că, în cei 25 de ani de căsnicie cu L.T., a fost „terorizată și traumatizată psihic” de un bărbat a cărui infidelitate era recunoscută)! Redau, pe scurt, câteva fragmente din scrisoarea cu pricina: „Eliberându-mă de sub zidurile dărâmate ale tăcerii mele de 20 de ani (…) după eliberarea noastră (din 1989 – n.a.) a demolat (L.T. – n.a.) zidul căsniciei noastre… Nu doresc să fiu prezentă la aniversarea din 15 decembrie, în compania înalților demnitari invitați din Ungaria și Europa apuseană… Toamna trecută mi-a spus că pot să particip la aniversare doar dacă îmi trimite el invitație (…) Consider ca fiind îndreptățită absența mea de la orice comemorare, deoarece m-ar folosi în continuare doar pentru atingerea țelurilor sale. De bună seamă își amintește stimatul prezbiteriu… Și de acel moment al seifului și al bunurilor conținute de acesta când eu l-am ascuns în Sacristie. L-am scos din necaz, l-am apărat de urmărirea penală și de acuzația de delapidare. În pofida acestor lucruri (…) mi-a întors spatele, la fel ca multor camarazi timișoreni (…) m-a lăsat singură, m-a aruncat în singurătate, plecând în străinătate, oficializând propria sa viață de unul singur”.
Doamnei Edith i se cuvine, după atâția ani cât a avut de îndurat, toată considerația pentru curajul de a-i spune „infailibilului moral” L.T. că s-a săturat de caracterul lui! Ar fi cazul ca și autoritățile române, în cel mai bun caz, să îl declare pe L.T. ca persona non grata (pentru toate infracțiunile contra Statului Român) și astfel să se poată reînfiripa în mentalul colectiv proverbul „unde-i lege, nu-i tocmeală”…
Prof. COSTEL NEACȘU, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști
