D-le primar, v-ați îndeplinit aproape toate profețiile. Aveți o comună înfloritoare, cu oameni harnici și cu dare de mână, activități culturale de nivel înalt, prieteni în țară și în străinătate… Ce lipsește, totuși, acestei localități?
Vreau să salut cititorii Liniei Întâi, un ziar care, la nivelul județului și nu numai, își menține coloana vertebrală. Vă urez „La Mulți Ani!” Și, vorba românului, s-o țineți tot așa! În ideea de a fi echidistanți în politică și atunci când noi, primarii, mai greșim, și în politică și în administrație, să ne urecheați.
Sigur, în această perioadă, din 2000 de când sunt primar, la nivelul comunei Izbiceni am reușit să realizăm multe lucruri pentru comunitate și, punctual pentru oameni, pentru fermieri. Fermierii s-au dezvoltat continuu, în așa fel încât comuna noastră a devenit cunoscută în țară și în străinătate, pentru legumele pe care le producem aici. Sigur că mai sunt și lucruri care ne lipsesc. Eu, însă, mi-am propus ca, până la terminarea mandatului, să finalizăm Canalizarea, să finalizăm Alimentarea cu apă, să finalizăm Baza Sportivă… Iar lucrurile pe care deja le-am așezat pe anumiți piloni solizi – aici m-aș referi, în primul rând, la partea culturală, unde există un Centru cultural cu o activitate deosebită – să venim să le consolidăm, în așa fel încât cel care va veni după mine să întrețină, în primul rând, ceea ce va primi moștenire și, după aceea, să continue proiectele pe care le-am antamat noi. Ceea ce ne lipsește este un vis mai vechi de-al meu, pe care sper să-l împlinim. Este vorba despre un depozit de preluare a legumelor, privind o valorificare superioară a lor și construirea unei făbricuțe, unde o parte din legumele fermierilor să fie prelucrate. Acest lucru ar crea plus-valoare și fermierii se vor capitaliza și vor reuși să facă față economiei de piață care este foarte dură și nu ne iartă. Iată că, de la an la an, această economie de piață este din ce în ce mai dură și, dacă nu ne creăm un brand al nostru, nu vom reuși să ne menținem pe piață. Și acesta e un lucru rău…
Deci, ceea ce v-am spus mai sus, este un lucru pe care ni l-am propus și sigur vom reuși. În același timp, avem garanția că, dacă vom reuși să avem aceste lucruri, generațiile care vor veni după noi vor avea o bază solidă pentru a putea continua o activitate normală.
Dar, în plan personal, ce vă lipsește?
În plan personal, nu-mi lipsește nimic. Mă mulțumesc cu ceea ce am primit moștenire de la părinții mei. Și am primit o moștenire substanțială… Singurul lucru, și e normal de la o anumită vârstă, sănătatea. Deci, dacă voi fi sănătos, și după ce îmi închei mandatul, voi rămâne tot alături de comunitate, având în vedere că unul dintre copiii mei, feciorul, a rămas în comună. Am aici noră învățătoare, nepoți… Deci nu-mi va fi indiferent ceea ce se va întâmpla cu această comunitate, nici după ce îmi voi încheia mandatul și nu voi mai fi primar.
Au fost, la un moment dat, chiar propuneri să plec în Parlament. Dar eu am considerat că este suficient… În acest mandat, spre deosebire de alte mandate, președintele partidului din care fac parte ne-a ascultat, iar noi, primarii, am hotărât cine să ne reprezinte în Parlamentul României. Un lucru extraordinar, pentru că și pe Colegiul nr. 7 ne-am pus, ca deputat, un om de-al nostru, un inginer mecanic, un inginer care ne cunoaște toate greutățile. La fel s-a întâmplat și pe Colegiul Nr. 4 Balș, unde primarii au hotărât cine să-i reprezinte în Parlament. Un lucru foarte bun, pentru că nu ne-au mai fost impuși de la centru oameni care n-aveau nicio legătură cu zona noastră și cu greutățile specifice acestei părți de țară.
Probabil că pentru aceste realizări ale dvs. e nevoie și de o legătură sufletească între dvs. și oameni, nu numai de o pricepere strict administrativă…
E adevărat, există o legătură sufletească… Eu așa m-am născut, sunt un om de stânga, alături de oameni. Mulți îmi reproșează acest lucru, pentru că bunicul și tatăl meu au fost de dreapta, bunicul chiar a fost reprezentant de frunte al Partidului Țărănist. S-a creat această legătură sufletească, pentru că eu am căutat întotdeauna să ajut oamenii cu probleme. Din păcate, și la nivelul comunei noastre sunt și oameni cu probleme. Dar eu am ajutat oameni cu probleme nu numai din comuna Izbiceni. De exemplu, acum m-am implicat personal în a ajuta un copil bolnav de leucemie, din orașul Corabia. Sper, cu ajutorul oamenilor din Izbiceni, deja am demarat acțiunea, să strângem peste 400 de milioane de lei vechi, în așa fel încât copilul să poată să meargă la operație. Am făcut apel și la nivel de Corabia, vom face apel și la nivel de județ.
Legătura sufletească dintre mine și comunitate s-a transmis din generație în generație, pentru că și tatăl și bunicul meu au fost oameni care s-au implicat în comunitate. De asemenea, pe viitor, împreună cu primarul care va veni, vom înființa o fundație prin care să sprijinim, în primul rând elitele, copiii care au potențial, pentru a merge mai departe să studieze. Aproximativ 60% din viitorul buget al acestei fundații să meargă către elitele comunității și 40% să meargă către partea socială, să ajutăm copiii care au probleme.
Din cele spuse de dvs., înțeleg că nu veți mai candida după terminarea acestui mandat…
De fapt, eu din 2000, de când am preluat conducerea primăriei, am avut un target să stau minim trei mandate, având în vedere că, într-un singur mandat, nu poți să rezolvi, la nivel de comunitate, multe dintre problemele cu care aceasta se confruntă. Și atunci, într-o perioadă de patru mandate poți să rezolvi problemele importante ale comunei. Ca puncte de referință vor rămâne Canalizarea, Alimentarea cu Apă, Baza Sportivă, Sala de Sport, un Centru Cultural deosebit, un Muzeu al Satului și multe alte lucruri. Voi lăsa în urma mea o echipă competentă, un nucleu solid care va continua să facă o administrație în folosul oamenilor.
Ce înseamnă „Muzeul Izbiceniului”?
Muzeul Izbiceniului este o idee mai veche de-a mea. Am reușit în urmă cu vreo trei ani, la un simpozion la Brașov, să o cunosc personal pe d-na prof. Paula Popoiu, director de peste 15 ani la Muzeu Dimitrie Gusti din București. Într-o pauză de cafea, i-am spus că vreau să fac un muzeu la țară și i-am detaliat ce vreau să fac. S-a uitat la mine și mi-a zis: „Bă, tu ești nebun? La țară vrei tu să faci așa ceva?” I-am spus că da. Dumneaei a fost de acord să mă sprijine. S-a deplasat la Izbiceni și, împreună, am pus bazele acestui muzeu, care constă într-o clădire cu cinci săli: Sala Spiritualității, Sala de Etnografie, Sala Costumelor Populare Oltenești, Sala Maestrului Tudor Gheorghe și o sală cu expoziții temporare. Iar în curtea interioară a muzeului, o biserică din lemn din secolul XV. O construcție nouă, dar exact modelul celor din secolul XV. Se vor mai afla un bordei și o casă țărănească din secolul XVII. Finanțarea va fi din sponsorizări și din bugetul local.
Care sunt ultimele semnale de la maestrul Tudor Gheorghe, prietenul absolut al comunei dvs.?
În urmă cu vreo șapte ani, când am renovat căminul cultural, mulți dintre consilierii locali vroiau să facem un spațiu pentru nunți și discoteci. Le-am spus atunci că până și comuniștii au proiectat acest locaș pentru acte de cultură. L-am transformat într-un centru cultural și l-am denumit Centrul Cultural „Tudor Gheorghe”. Maestrul a fost de acord ca acest centru să-i poate numele și, de atunci, între Izbiceni și Tudor Gheorghe există o legătură trainică. Maestru vine cu drag, la Izbiceni, de două ori pe an. Dovadă și acum, când își va începe un nou turneu, care va pleca din Izbiceni. Deci, premiera va fi la Izbiceni, iar spectacolul se numește „Ce-am avut și ce-am pierdut!”
Dumitru Sârghie
