Evenimentul cultural desfășurat joi, 25 februarie a.c., la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” din Slatina, a demonstrat, încă o dată, că Biblioteca rămâne „principalul promotor al evenimentelor dedicate comunității”, potrivit managerului acesteia, Mihaela Stana. Și chiar „Mai mult decât un spațiu al cărților, o cetate a memoriei”, cum spunea scriitorul și jurnalistul Dumitru Sîrghie.
Un argument solid în sprijinul acestor concepții despre rolul bibliotecii este, bineînțeles, lansarea în acest spațiu cultural, a unor cărți care perpetuează memoria oamenilor și locurilor. Precum ar fi volumul de proză „Când primăvara uita să mai vină” semnat de scriitorul Viorel Onilă și „Cronici literare simpatetice”, aparținând scriitorului Dumitru Sîrghie.
„După debutul din 2024, cu volumul de proză scurtă „Amintiri de lângă noi”, Viorel Onilă «recidivează» spectaculos cu volumul de narațiuni „Când primăvara uită să mai vină”(D. Sîrghie). Dacă prima carte s-a născut în vremea pandemiei, când autorul a realizat că poți pierde totul într-o clipă, după propria-i mărturisire, cea de-a doua a apărut din „neliniștea ” acestuia, conștient că „cercul amintirilor trebuie închis”. Ca și în prima, personajele, întâmplările și faptele sunt reale, ceea ce face din „Când primăvara uită să mai vină”, o „carte despre rădăcini, generozitate, credință și demnitate”, așa cum apreciază prefațatorul acestui volum, Dumitru Sîrghie. Cel căruia autorul îi mulțumește pentru că „a riscat să se uite acolo unde alții nici n-au catadicsit să privească”. Și Dumitru Sîrghie a înțeles că scriitorul Viorel Onilă „prin cele șapte povestiri ne introduce moromețian în lumea satului”. Încât, în paginile acestei cărți, „literatura devine mărturie și lecție de viață despre credință, generozitate, despre curaj și despre puterea de a rămâne vertical într-o lume schimbătoare” (D. Sîrghie)
Într-o lume tehnicizată, acaparată parcă de științele exacte, nu poate fi decât „o bucurie pentru că un iubitor de matematică (olimpic la această disciplină), precum inginerul Viorel Onilă, a început să scrie literatură”, ne declară prof. Dumitru Nica, unul dintre marii profesori de matematică ai vremurilor noastre și, de asemenea, un publicist recunoscut. Noi ne raliem bucuriei dlui prof. Nica și mulțumim autorului pentru dăruirea acestei cărți comunității din Slatina și împrejurimilor ei. Pentru că avea dreptate prof. Carol Emil Kovacs, când afirma că „dăruirea unei cărți înseamnă drumul spre mântuire”.
O altă carte pe acest „drum al mântuirii” este și „Cronici literare simpatetice”, scrisă de scriitorul și jurnalistul Dumitru Sîrghie.
Venit în urmă cu 40 de ani din Bârladul lui Alexandru Vlahuță, în Slatina lui Barbu Paris Mumuleanu, Eugen Ionescu sau Pan. M. Vizirescu, acesta s-a identificat cu destinul cultural al orașului care l-a adoptat, după cum mărturisește, cu modestie: „Aici am devenit ceea ce sunt: un om care a înțeles că nu e nevoie să faci zgomot, ca să fii parte din destinul unei comunități, ci doar să nu taci când uitarea face ravagii”. Astfel, „lucrând în tăcere, nu pentru aplauze, ci pentru ca istoria acestui oraș să-și poată rosti din nou toate numele”, pe lângă volumele sale de poezii, Dumitru Sîrghie a redat slătinenilor și literaturii române mare parte din literatura de sertar a lui Pan. M. Vizirescu, de la romanul „Păcătoasa” la volumul de poeme „Clipa lăudată” sau opera și viața lui Demetru Iordana, reeditându-i acestuia romanul „Fata doctorului Ambrozie”. A făcut cunoscută, astfel, Slatina prin promovarea acestora în întreaga țară, ca și prin reeditarea, aici, la Slatina, a revistei argheziene „Bilete de Papagal”, Serie Nouă, în care se regăsesc nume mari ale culturii contemporane, dar și talente literare în curs de afirmare, indiferent de vârstă.
Conștient că „lucrarea memoriei nu se termină niciodată”, Dumitru Sîrghie promite concetățenilor săi un studiu despre slătineanul Dumitru Caracostea, unul dintre cei mai mari stiliști ai literaturii române. Ceea ce ar întregi „această adevărată declarație de dragoste” făcută slătinenilor potrivit d-nei Maria Andreea Stănilă moderatoarea acestui eveniment.
Cât privește cartea „Cronici literare simpatetice” aceasta este expresia crezului artistic al autorului și anume: „De a nu lăsa vocile autentice să se piardă și credința că literatura nu este un lux, ci o formă de apărare a sufletului”. O carte care nu este o simplă enumerare de portrete și cronici ci și „o adevărată istorie a celor care publică, din Slatina, din Olt, din România și care poate ar fi rămas necunoscuți, dacă nu ar fi existat această carte”(profesor D. Nica). O carte în care autorul „reușește, cu măiestrie, să extragă esența gândurilor creatorilor de poezie și proză, ca în cuvinte puține să exprime mai multe idei, fără neologisme sau arhaisme supărătoare, făcând-o ușor de citit și îndemnându-te să o citești și s-o recitești” (prof. Carol Kovacs). Prin acest volum, „dl Sîrghie a adus multă lumină pentru alți scriitori”, cum opina și profesorul Marcel Niculescu. Pentru domnia sa, scrierea acestei cărți „este un gest de iubire pentru cei care mânuiesc condeiul și, totodată, gesturi de memorie, de recuperare culturală, pentru că aceștia, scriitorii, au pus în operele lor codul național și de aceea merită să-i aplaudăm și pe lângă ei să creștem și noi”.
Cuvântul scris și rostit rămâne cel mai nobil instrument de creare a unei atmosfere elevate, de spirit și de suflet. Mai ales atunci când este însoțit de interpretare actoricească și acompaniament muzical. Actorii și scriitorii Corina Dașoveanu și Toni Dincă au ales să recite din creația poetului Dumitru Sîrghie. Nu înainte de a-i mulțumi acestuia pentru „prietenia literară” oferită și „pentru noblețea și altruismul său cultural”, cu referire la colaborarea lor în revista „Bilete de Papagal”, Serie Nouă, reeditată, după cum am mai spus, de Dumitru Sîrghie. Acordurile muzicale, care au completat atmosfera rafinată și de adevărată ținută intelectuală, din seara acestei zile, au fost asigurate de Formația „Cardinal” condusă de maestrul Liviu Enache. O formație din Morunglav, o așezare care mustește de folclor autentic și tradiție. Maestrul Liviu Enache coordonează patru tineri a căror frumusețe sufletească și dragoste de muzică li se citește pe chip, ei interpretând cu bucurie nedisimulată, la instrumente precum vioară, țambal vechi de o sută de ani sau chitară, de la muzică de Café-Cocert la „cântece culese din vatra satului, de la ăi bătrâni, pentru că tradiția trebuie dusă mai departe”, cum zice Liviu Enache. Astfel spus, perpetuează și ei memoria adevăraților artiști populari ai locului. Ceea ce ne îndreptățește să-i dăm dreptate scriitorului Dumitru Sîrghie, potrivit căruia „acolo unde memoria, credința și bunătatea rămân vii, primăvara nu întârzie niciodată”.
De la cuvânt la muzică, de la muzică la suflet, așa s-ar putea caracteriza pe scurt atmosfera acestui eveniment desfășurat joi, 25 februarie, în sala Bibliotecii „Ion Minulescu” din Slatina. Un eveniment care a adunat în jurul cărților celor doi autori oameni de cultură, de spirit, prieteni, cu sentimentul exprimat de același Dumitru Sîrghie că „atâta timp cât ne adunăm în jurul cărții, nu suntem singuri și nu suntem învinși”. De aceea, poate, trebuie să-i urmăm îndemnul exprimat, cum altfel, decât în versuri: „Nu ridicați statui/ O carte e de-ajuns, / Când litera ei plânge ce alții au ascuns”.
Elena Sîrghie
