Locuitorilor comunei Izbiceni le trebuie un primar care să-i respecte și să conștientizeze că el se află în slujba oamenilor și nu oamenii în slujba lui…

După d-l Mircea Velica, d-le Zăvăleanu, sunteți unul dintre cei mai populari cetățeni ai comunei Izbiceni. O comună considerată ca fiind al doilea bazin legumicol al României, după Matca, din Galați. Cine sunteți, de fapt, care a fost traseul dvs. profesional până acum, cu ce vă ocupați în prezent?

Da, este adevărat. Nu întâmplător, după d-l Mircea Velica, sunt o persoană foarte cunoscută în comuna mea. Sunt inginer agronom, ca și d-l Mircea Velica, am doi copii ingineri, două nurori, o economistă și un medic, iar soția mea este de profesie jurist. Sunt un om împlinit, cum s-ar spune. M-am născut în Izbiceni, am învățat în Izbiceni, lângă dascăli de mare valoare profesională și morală, am lucrat la munca de jos, a câmpului, alături de părinți, am fost copil de trupă, alături de oamenii harnici din comună, am lucrat cu ei și, ulterior, pentru ei, am avut și am un mare respect pentru omul de la țară.

După ce am învățat tainele pământului de la consătenii mei, a trebuit să învăț și mai mult, pentru ca, la rândul meu, să-i pot recompensa, oarecum, și eu. Am absolvit Facultatea de Agricultură de la Universitatea din Craiova. Am participat la diferite proiecte, în special la cele referitoare la Agricultură și la Dezvoltare rurală. Am dorit să-mi ajut semenii și cred că am făcut-o bine, cu mintea și cu sufletul. În prezent, lucrez tot cu pământul, cum îi place unui prieten să spună, adică țin evidența la Registrul Agricol al Primăriei Izbiceni, un post important fără de care cetățenii nu pot beneficia de programe pentru agricultură, nu pot obține subvenții și alte beneficii necesare activității lor.

Fără a apăsa accelerația pe un subiect politic, eu știu că vă aflați de partea dreaptă a politicii, ați fost liberal în PNL ani de zile, apoi, temporar, liberal în ALDE. Un întreprinzător de talia dvs. nu poate fi decât la dreapta politicii. Chiar dacă, în prezent, nu activați într-un partid, unde vă situați ca mentalitate politică?

Întotdeauna, am fost adeptul unei politici de centru dreapta. Cred, în continuare, că statul e cel mai prost administrator. În concepția mea, statul trebuie să fie colector de taxe și impozite, cu anumite programe pe protecție socială. Într-un stat capitalist adevărat, privatul dă de muncă cetățeanului, privatul știe să administreze, impecabil, o afacere, iar statul trebuie să sprijine inițiativa privată prin acordarea de credite cu dobânzi subvenționate și cu programe viabile, în vederea încurajării mediului de afaceri. Da, recunosc, sunt un om cu vederi de centru dreapta, cu o viziune sănătoasă, care nu încurajează nemunca.

Ca locuitor și cetățean al comunei Izbiceni, cum vi s-a părut vizita ministrului Oros la Izbiceni, ce impresie v-a lăsat?

Referitor la vizita domnului ministru al Agriculturii, Adrian Oros, da cred că trebuiau lămurite niște aspecte, iar ele nu puteau fi înțelese de fermieri decât aici, acasă, și de la o persoană autorizată, care să anuleze bârfa și fake-news-urile propagate în spațiul public de adversarii săi politici. Actualul guvern nu va tăia din beneficiile fermierilor ci, dimpotrivă, va identifica și alte programe care să ducă la bunăstarea comunităților rurale. Ne-am lămurit pe deplin că dl ministru este un profesionist care dorește să aibă lângă domnia sa o echipă performantă cu care să rezolve problemele agriculturii românești.

Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a fost și el prezent la Izbiceni și a spus, printre altele: „Să simplificăm lucrurile, să reducem birocrația. Până acum ni se cerea adeverință că nu ne trebuie adeverință.” Ce a vrut, de fapt, să spună dl secretar de stat despre simplificarea procedurilor privind accesarea de către fermieri a fondurilor europene și guvernamentale?

Un merit al domnului ministru este cooptarea unui profesionist în echipa sa, precum este Emil Dumitru, care provine din rândurile fermierilor români performanți și care știe problemele noastre și, mai ales cele legate de birocrația documentațiilor stufoase, necesare la accesarea fondurilor europene și guvernamentale. Cât privește afirmația domniei sale cum că „ne trebuie o adeverință, că nu avem nevoie de adeverință”, da este un fapt trist și adevărat, care trebuie să dispară din mentalitatea funcționarilor români. Pot să vă mai dau un exemplu în acest sens… În Programul pentru modernizare sere și solarii, trebuie să depunem aviz de la DSP și DSV, de fapt niște negații cum că nu avem nevoie de ele. Și costă cam mult aceste negații ale negației… Dl secretar de stat, Emil Dumitru, cunoaște bine aceste lucruri pentru că s-a lovit de ele ca fermier și își dorește înființarea camerelor agricole, acele camere care au rolul de îndrumare și rezolvare a multor probleme cu care se confruntă fermierii, probleme care necesită timp și bani, inclusiv pentru consultanță, care ar trebui să fie gratuită.

Da, este necesară completarea acelui Registru Agricol Electronic Național, care scurtează timpul și elimină birocrația, nemaifiind nevoie de fotocopii sau adeverințe cum că n-avem nevoie de adeverințe, expertul putând verifica de la birou ce suprafețe deține ferma care accesează un program. Fiind în domeniu, aș putea să spun foarte multe lucruri în acest sens, dar eu sper că de aici încolo vom avea oameni potriviți la locul potrivit.

Ca cetățean al Izbicenilor, știți foarte bine rosturile culturale ale comunității. Până mai ieri funcționa acolo un Muzeu emblematic, sub efigia marelui rapsod popular Tudor Gheorghe. Era de asemenea un Cenaclu literar, condus de un profesor deosebit, artist plastic și poet, Rudolf Kuttesh. Existau și clase de muzică, de pictură etc. Mai existau, de asemenea, și o revistă culturală, foarte apreciată de Guvernul României (Personal, am prezentat-o cândva, unui secretar de stat de la Cultură), un post de radio etc. Nu mai există nimic din toate acestea. Cine dorește oare să ne țină în întuneric.? Dacă ar fi să fiți primarul comunei, ați relua activitatea acestor instituții spirituale?

Izbiceniul a fost până mai ieri un model rural de cultură , funcționând aici cum bine spuneți un Muzeu cu exponate rare din tradițiile și îndeletnicirile înaintașilor de pe aceste meleaguri, cu un colț miraculos al maestrului Tudor Gheorghe, o recunoaștere a tot ce a făcut acesta pentru comuna Izbiceni, culminând cu atribuirea unui foarte frumos edificiu cultural – Centrul Cultural Tudor Gheorghe, un edificiu aproape unic în mediul rural.. A existat și o revistă culturală sub îndrumarea profesorului și artistului Rudolph Kuttesch, un om care a reușit să dea sens și valoare cuvintelor unor copii talentați. Am avut clase de muzică, un post de radio, Ansamblul Hora din Izbiceni, toate aceste instituții conduse de niște profesioniști, dar toate acestea sunt stopate de către actuala administrație. Mă întrebați cine a avut interesul să nu mai existe nimic din toate acestea… Da, pot să vă spun că actuala administrație, condusă de un primar care, deși provine din mediu educațional, a reușit să facă din Izbiceni o comună despre care se vorbește la timpul trecut.

Administrația de azi a comunei Izbiceni se ocupă mai mult de distrugerea oricăror rămășițe care amintesc de actul cultural, reușind să țină acest edificiu mai mult închis și încercând să-i schimbe fața în rău, printr-un proiect început de un an de zile. Sper ca autoritățile abilitate să se ocupe de verificarea proiectelor în derulare, pentru că proiectul presupune conservarea actului cultural și îmbunătățirea lui pe termen lung, prin justificarea banilor alocați din fonduri europene, după ce din bugetul local au fost investiți aproape 12 miliarde de lei vechi.

Ce alte investiții de ordin cultural și educativ ar trebui făcute în celebra dvs. comună?

Prin grija unei administrații noi, eficiente, care să colaboreze cu Școala și Biserica, trebuie introduse ore în școală și grădiniță de cunoaștere a tradițiilor și îndeletnicirilor înaintașilor noștri. Trebuie să aducem lângă noi oameni de cultură care s-au îndepărtat sau au fost îndepărtați de noua administrație din motive pur subiective, nicidecum legate de profesionalism.

Cum ar trebui să se implice un primar pentru a ajuta oamenii în accesarea fondurilor europene și guvernamentale? Ține acest lucru de fișa postului unui primar care își respectă consătenii?

Un primar trebuie să fie un bun administrator. Este necesar să înțeleagă că nu este șeful nimănui. El doar administrează o comunitate pe timpul mandatului său, echipa sa trebuind să lucreze strict în favoarea cetățeanului. Un compartiment de accesare fonduri europene, contopit cu cel agricol, este imperios necesar,. Am experiența vizitelor făcute în Anglia și Polonia, două modele care se pliază pe situația de la noi, în special cel polonez. Primarul, chiar dacă s-ar pricepe, nu are timpul necesar. El trebuie doar să pună omul potrivit la locul potrivit, care să lucreze în favoarea contribuabilului.

Ce-i lipsește fundamental, la această oră, comunei dvs.?

Exact cum vă spuneam. Comunei noastre îi lipsește o administrație eficientă, care să lucreze în favoarea celui care plătește, adică CETĂȚEANUL, cu litere mari. Deși suntem în sec. 21 și țară membră a U.E., nu avem canalizare, infrastructura drumurilor este deficitară, cu toate că suntem o comună cu un buget consistent, bani pe care dacă îi cheltuiam eficient, acum aveam de toate. Ne trebuie profesioniști pe care-i avem, dar pe care administrația locală i-a îndepărtat. Avem oameni în comună care știu să facă bani prin muncă onestă, care ar trebui stimulați pentru investițiile pe care le fac în favoarea lor și a comunității.

Cum vedeți dvs., d-le Zăvăleanu, readucerea în actualitate a obiceiurilor, tradițiilor, spiritualității culturale și morale în Izbiceni, veche vatră de cultură și civilizație?

Este un punct sensibil. Generațiile actuale s-au îndepărtat de tradiții și de obiceiurile noastre reprezentative, dar, repet, școala, biserica și administrația locală rolul de a încuraja la repunerea în circulație a spiritualității noastre dintotdeauna., deoarece fără aceasta, comuna Izbiceni riscă să-și piardă identitatea.

Ce mesaj aveți, ca fiu al satului, pentru locuitorii comunei dvs.?

Locuitorilor comunei mele, oameni curați la gând și la faptă, harnici și pricepuți în ale legumiculturii, le doresc să aibă parte de rodul ostenelii lor, de munca lor și de un primar, în următoarea legislatură, care să-i respecte și să conștientizeze că el se află în slujba oamenilor și nu oamenii în slujba lui. Comuna Izbiceni, prin locuitorii săi, merită mai mult decât ce i se oferă astăzi de administrația în exercițiu, merită să fie comună europeană, în înțelesul plenar al cuvântului.

Dumitru Sârghie