Care este misiunea dvs. în Inspectoratul Școlar Olt?
În cadrul IȘJ Olt, sunt coordonator CJAP, Centrul Județean de Resurse Psihopedagogice. Concret, eu coordonez consilierii din județul Olt. Avem 57 de consilieri repartizați în toate zonele județului: Corabia, Caracal, Balș, Sconicești, Slatina. Fiecare consilier își are cabinet, în cadrul școlii, unde oferă consiliere adolescenților, copiilor, părinților și cadrelor didactice. Cadrele didactice apelează la aceștia chiar și pentru probleme personale, dar, în mare parte, pentru a ajuta în consilierea elevilor, deoarece și diriginții fac consiliere, într-un anume fel. În general, pe managementul clasei se apelează la consilieri.
Cu siguranță, fenomenul „libertate” este amplu și creează multe probleme, în aceste vremuri…
Trăim într-o societate, unde toate evenimentele se întâmplă cu rapiditate, se precipită. Automat, și părinții sunt mai stresați, lipsa banilor, lipsa unui loc de muncă, în general, și lipsa stabilității generând acest stres. Noi, românii, am fost învățați să fim stăpâni pe situație. Generațiile actuale nu mai au această stabilitate, incertitudinea le dă o stare de agitație, de nervozitate. Automat, părinții nu conștientizează, dar transmit copiilor această stare, prin comportamentul lor.
Ne vin la consiliere părinți care au copiii de 3-4 ani și care ne spun că nu știu ce se întâmplă, că fiul lor este nervos, agitat. Nu conștientizează că și ei au acest comportament în casă și-l transmit copiilor. Copiii absorb această energie negativă pe care părinții o transmit și se manifestă printr-un comportament violent.
Așa a ajuns și violența să fie o problemă stringentă în învățământ. În afara faptului că elevii joacă jocuri pe calculator, extrem de violente, sunt și programe la televizor, chiar și filmulețe pe care le-am studiat, care au elemente de aciditate. Automat, ele sunt modelele pe care copiii și le însușesc și se comportă ca atare la școală.
De aceea, noi, consilierii, avem un proiect pe violență, pe care-l implementăm în școli. Îi facem pe elevi să conștientizeze că violența nu duce la nimic bun. Ba, din contră, printr-un comportament violent, se poate ajunge la o nenorocire, la alte lucruri neplăcute.
Pe lângă consilierea individuală oferită în cabinet, consiliere care are la bază autocunoașterea, dezvoltarea stimei de sine, o altă problematică întâlnită la adolescenții din ziua de azi, un alt proiect ar fi „Singur acasă”. Este un proiect în care grupul țintă este format din copiii care au părinții plecați în străinătate, unul sau ambii părinți. Noi avem, pe fiecare școală, o situație clară a copiilor cu unul sau ambii părinți plecați în străinătate și în grija cui sunt lăsați.
Din experiența noastră, putem spune că, într-o mică parte, copiii rămân în grija unor persoane responsabile, care reușesc să-i strunească și copiii au rezultate bune la școală. Dar, din păcate, în cea mai mare parte, rămân în grija bunicilor. Chiar avem cazuri în care elevii de liceu nu rămân în grija nimănui, sunt singuri, sau în grija bunicilor, care nu au autoritate în fața copiilor, iar ei intră în tot felul de anturaje. Din păcate, aceste anturaje duc la un comportament neadecvat pentru vârsta lor și așa ajung la abandon școlar, cu rezultatele școlare foarte slabe și examenele lor de final nu sunt bune.
Prin consilierii școlari și diriginți, încercăm să-i ajutăm pe acești copii. Asta este menirea noastră, să conștientizeze faptul că școala este cea care le oferă viitorul și nu anturajul de moment și distracția de moment. Fiecare am fost adolescenți, am vrut să ne distrăm. De fiecare dată, le spun copiilor că orice ar face în acest moment, repercusiunile momentului nu trebuie să le afecteze viitorul.
Orice tânăr își dorește să se distreze, dar școala trebuie să aibă prioritate. Încercăm să ne distrăm în cadrul școlii.
Ce se întâmplă atunci când un profesor distruge viața unei eleve? Aici, mă refer la un caz din județul Olt, în care profesorul a întreținut relații intime cu o elevă, în urma cărora a rezultat un copil! Care este misiunea d-voastră în astfel de cazuri?
Noi, în cadrul școlilor, în special în cadrul liceelor, avem un proiect intitulat „Trăiește-ți viața, înainte s-o complici”. Un proiect în care noi încercăm să le facem pe tinerele adolescente să înțeleagă că începerea vieții sexuale la o vârstă fragedă, le poate afecta nu doar sănătatea, ci și viitorul. În aceste situații, încercăm să le facem să înțeleagă că viața merge mai departe, chiar și cu un copil în grijă. Trebuie să depășească momentul, să accepte situația și să meargă mai departe.
Am mai avut cazuri în care elevele au rămas însărcinate și, de frică, nu au spus la momentul potrivit, să meargă să facă un chiuretaj. Au spus prea târziu, de teama și rușinea de ce o să spună ceilalți. Dar ele nu conștientizează că sarcina este o problemă care trece. În final, chiar și părinții au acceptat faptul că sunt bunici și, la ora actuală, cresc nepoții. Mai sunt eleve care spun în timp util și, atunci, vorbim cu părinții. Le facem să înțeleagă că trebuie să afle și părinții și, împreună, mergem și rezolvăm problema.
În ziua de astăzi, sarcina se rezolvă, dacă este spusă din timp. Mai problematice unt bolile cu transmisie sexuală, care le afectează.
Un cadru didactic care comite așa ceva, în fața cui răspunde?
Aici este deja o problemă penală. Am auzit de un astfel de caz, dar legea decide. Din păcate, se întâmplă.
Elevii au acces la informație. În ziua de azi, Google îți spune tot ce vrei și ce nu vrei. Din păcate, pe internet circulă și informați false sau ei nu știu să discearnă, să treacă prin filtrul rațiunii cam ce informație le-ar fi lor utilă. Contrar aparențelor, elevele noastre nu sunt deloc informate.
Așa am ajuns la concluzia că trebuie să implementăm un proiect prin care să le spunem cum poți să rămâi însărcinată. Am rămas stupefiată de faptul că sunt mame care sunt conștiente că fiicele lor au un prieten, că pot începe viața sexuală cu el, dar nu-și învață fetele ce au de făcut, pentru a nu rămâne însărcinate. Când află că sunt însărcinate, se miră profund… Știau, dar nu s-au gândit că trebuie să le explice, spuneau că fetele vor vorbi despre acest subiect cu prietenele lor.
Ce probleme ați mai întâlnit?
În cadrul școlilor, sunt și proiecte adresate părinților. Fiecare consilier are dreptul să-și implementeze proiectul său, în funcție de problematica școlii, deoarece altfel se abordează la grădiniță, gimnaziu sau liceu.
Dar avem proiecte adresate părinților, în cadrul cărora se discută cât de important este un climat familial calm, liniștit. Ei nu conștientizează că o ceartă între părinți îi afectează pe copii. Ei, ca adulți, se descarcă de energia negativă, însă toată energia negativă o asimilează copilul. Apoi, se întreabă de ce este copilul violent, de ce este agitat, de ce este nervos și nu ascultă. Pentru că el nu știe să gestioneze energia negativă asimilată și o manifestă printr-un comportament violent. Un comportament manifestat și-n cadrul școlii.
Ce ne puteți spune despre rapoartele de activitate ale consilierilor pe care îi coordonați?
Vă spuneam că eu coordonez consilierii din județul Olt. Ei implementează aceste proiecte și fac un raport cu ce activități au avut, câți elevi, părinți sau profesori au participat. Pe lângă acest lucru, ei fac și un raport cu privire la consilierile individuale, din cadrul cabinetelor, cu problemele cele mai stringente, atât la copii, cât și la părinți și profesori.
În urma acestor rapoarte, noi încercăm să ne perfecționăm, tot timpul, să fim tot timpul pregătiți și să fim în temă cu tot ce se întâmplă nou în acest domeniu.
Aveți un resort, la nivel național, un departament sau răspundeți direct, în fața inspectorului general?
Răspundem în fața ministerului. În minister, avem un reprezentat care coordonează aceste activități. La noi este o problemă, pentru că avem Legea 5555, după care noi funcționăm. Noi, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională, la nivel județean. Noi suntem strict pe învățământ, iar la nivel național, este Consiliul Psihologilor. Nu toți consilierii suntem și membri în acest colegiu, pentru că avem și consilieri care au terminat sociologie, filozofie. Eu sunt în acest colegiu.
Prin acest colegiu achiziționăm teste cu licență. Din păcate, nouă nu ni se alocă fonduri pentru a achiziționa aceste teste pe cabinete. S-a dat, în 2006, de la minister, pentru fiecare cabinet, o sumă, cu care au fost achiziționate teste, pe care consilierii lucrează și astăzi. Suntem plătiți de Consiliul Județean.
Domeniul pe care-l practicați este unul relativ nou pentru învățământul românesc?
Sunt consilier școlar din anul 2001, când ne numeam psihologi școlari. Atunci, era un domeniu nou, era la început. Toată lumea era reticentă, spunea că nu merge la psiholog, că oamenii nu sunt nebuni. Mă bucură atât de mult faptul că, acum, atât părinții, cât și elevii, au înțeles că acest consilier școlar ajută o persoană să depășească o anumită problemă. Toți avem probleme, la un moment dat. Dar, în special, adolescenții și părinții, în relația cu aceștia, au nevoie de o persoană care să-i ghideze, să-i facă să-și pună întrebări.
Pe lângă faptul că aplică teste, prin care elevul se cunoaște pe el, își dezvoltă și stima de sine, consilierul îl ajută să depășească anumite probleme care apar pe parcurs.
Care este raportul de subordonare față de inspectorul general al județului?
Noi suntem o instituție conexă Inspectoratului Școlar. Răspundem în fața acestuia.
Consilierul psihologic, la rândul lui, poate fi consiliat?
Da, suntem și noi oameni. Este normal, și psihologii au psihologii lor. Nu este un lucru ieșit din comun.
Noi, consilierii, ne întâlnim în cadrul unor comisii metodice. Sunt împărțite pe zone. Fiecare își are comisia metodică. Ne întâlnim și dezbatem anumite probleme care apar în cadrul cabinetului, probleme cu care vin adolescenții. Efectiv, consilierul poate că găsește o cale prin care să ajute. Se dezbat anumite studii de caz și, împreună, găsim o soluție, astfel încât problema să fie rezolvată.
Mai avem cercurile pedagogice, unde se prezintă problemele pe care noi le întâlnim în cadrul cabinetelor.
Am o relație destul de strânsă cu toți consilierii. Fiecare consilier, când are o problemă, mă sună, și, împreună cu directorul CJRAE, discutăm și găsim o soluție astfel încât să iasă din probleme.
Stau și mă gândesc ce probleme aveam în 2001 și ce probleme sunt în 2017. Acestea au evoluat, și părinții, și elevii s-au învățat să vină la cabinet, să ceară ajutorul. Este un lucru bun pentru noi. Problemele sunt multe și diverse, ca și cele din societatea de astăzi.
Transmiteți un mesaj părinților și un mesaj elevilor, din punctul de vedere al psihologului.
Elevilor le spun, tot timpul, că toți avem probleme în viață. Asta este valabil și pentru părinți. Nimeni nu este invincibil, nimeni nu le cunoaște pe toate și chiar dacă le cunoaștem, pe tot parcursul vieții, avem de învățat. Este bine să cerem ajutorul cuiva, este bine să întrebăm. Un om informat va fi, tot timpul, cu un pas înaintea problemelor pe care le întâlnește. Îi sfătuiesc pe adolescenți să ceară ajutorul unui consilier, să considere consilierul un prieten și să meargă să spună orice problemă îi apasă.
Ei nu vorbesc atunci când întâmpină o problemă, se închid în ei, devin introvertiți și nu găsesc o cale de ieșire și de rezolvare. Acest lucru este valabil și pentru adulți. Și ei ajung în această situație și se închid în ei. Așa se ajunge la suicid și la tentativele de suicid.
Am și un mesaj pentru părinți. Când sunt copiii mici, ne implicăm în viața lor, ne jucăm cu ei, sunt nopți nedormite. Dar, când cresc nu ne mai implicăm. Lucru total eronat. Oricât ar fi copilul de mare, chiar și cât părintele de înalt, are nevoie de dragoste. Prin dragoste și comunicare noi, psihologii, spunem că rezolvăm orice problemă. Este important să ne jucăm cu copilul nostru, dar oricât ar de mare, este important să ne implicăm în viața lui.
O altă greșeală pe care o fac părinții, le critică prietenii copiilor lor. Indiferent ce părere avem, ca adult, de prietenul copilului nostru, dacă vrem să ne apropiem copilul, nu trebuie să-i criticăm prietenii. Putem să stăm de vorbă cu copilul și, pe departe, să-l facem să înțeleagă că acel prieten nu a făcut bine.
Diferența dintre generații a existat și va exista cât va fi omenirea. Important este să încercăm să ne înțelegem copiii, să îi acceptăm așa cum sunt ei. Pentru că și noi, la vârsta lor, aveam apucăturile noastre, conform adolescenței. Să-i înțeleagă și să le ofere dragoste, o îmbrățișare, în fiecare zi, este importantă. Să nu treacă o zi în care tu, ca părinte, să nu-ți îmbrățișezi copilul!
Dumitru Sârghie
