Florin Cîțu e cea mai bună nominalizare a PNL pentru prim-ministru, fiindcă o nominalizare mai proastă, în vederea anticipatelor dorite de PNL, nici că se putea. Iată paradoxul. Iohannis joacă tare, iar, în jocul lui, are nevoie de marionete. Sincer, am un sentiment de compasiune pentru păpușile președintelui, două până acum: Orban și Câțu… Toți știm că scopul scuză mijloacele…Dar, nici așa să-i lași pe cei doi în câmp deschis, în bătaia puștii… fără să clipești. Viitorul politic al lui Cîțu, ca și cel al lui Orban, e zero tăiat în patru…Sunt curios ce liberal va mai fi sacrificat pentru visul de aur al României „moderne”: alegeri anticipate! În fapt, în cinismul lui, care se traduce într-un rictus congelat, Iohannis l-a și uitat pe Câțu!
Cu siguranță, Traian Băsescu, până mai ieri, cinicul numărul 1 al României, înghite în sec, când vede că actualul chiriaș de la Cotroceni l-a depășit, de mult, la capitolul Prestidigitație politică, chit că nu este atât de vocal și isteric, așa cum era el în vremea lui.
În acest timp, Ciolacu ia, fără spor, pietricele în gură, precum anticul Demostene, în speranța că o va depăși pe Viorica la discurs și, mai ales, la gramatică. Zadarnic, însă… Limba română a noului și, probabil, a viitorului lider al celor trei roze, îi joacă feste, încercând, fără succes, să se elibereze de sub tiranica incultură a celui care se contorsionează s-o scoată pe gaura gurii. Cât despre reforma social-democrației în România, nici vorbă. Visătorii de stânga să-și mai pună pofta-n cui. A reforma PSD cu Șerban Nicolae, cu Florin Iordache și cu Olguța e ca și cum ai încerca să dărâmi Zidul Berlinului, azvârlind în el cu flori de păpădie…
USR-ul se află în căutarea timpului pierdut, amalgamul ideologic din interiorul partidului menținându-se la aceleași cote exasperante, în ciuda încercării de clarificare doctrinară experimentată de curând. Ce n-au înțeles Barna și adepții lui este faptul că nu poți fi în același timp și popă și hoț, adică și cu steaua și cu crucea, precum Popa Burducea. Au făcut asta cu vârf și îndesat Tăriceanu și, vai!, Varujanu, și acum cântă, pe la mesele televizioniste ale Motanului Felix, lungi arii siberiene, propovăduind biblia roșie.
Așa cum am spus, cel mai tare din parcarea goală a politicii românești rămâne Klaus Werner Iohannis, a cărui mască de reformator s-a scurs pe obrazu-i crispat, care nu roșește niciodată în fața oglinzii…
Machiavelli, azi, numele tău e Klaus Iohannis!
Dumitru Sârghie
FELICITARI PENTRU ARTICOL SI O PRIMAVARA LINISTITA!