De câțiva ani, între 19 și 29 februarie, adică ziua de naștere din buletin și cea reală, în cadrul „Zilelor Marin Sorescu”, este omagiat acest mare poet, prozator, eseist, care face cinste, alături de alte nume mari ale culturii românești, orașului Craiova.
Pe 20 februarie a.c., s-au întâlnit la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, spre a-l omagia, personalități culturale, membri ai familiei, reprezentanți ai instituțiilor culturale.
Sub bagheta magică de moderator a d-nei prof. univ. dr. Gabriela Rusu Păsărin, s-au făcut confesiuni ce au strâns la un loc amintirile celor care l-au cunoscut, s-au susținut alocuțiuni și au avut loc lansări de carte. Toate acestea fiind presărate cu „picături de tihnă” (Gabriela Rusu Păsărin), de către elevi ai Liceului de Arte „Marin Sorescu”.
Își amintește distinsa doamnă cum l-a întrebat, cândva, pe marele poet ce crede el că a fost mai înainte: oul sau găina? Și Sorescu a răspuns pe cât de simplu pe atât de profund: „Mai întâi a fost zborul”. Pentru că el însuși își luase, cândva, zborul din Bulzeștii Doljului, spre înaltul cerului culturii românești și universale, „fără însă să-și fi uitat vreodată rădăcinile… rămânând toată viața prins de ideea satului patriarhal și a celei de familie”. (Gabriela Rusu Păsărin).
Marin Sorescu are o operă impresionantă cuprinzând poezii, piese de teatru, proză. De la culegerea de parodii „Singur printre poeți”, volum cu care a debutat, la cele de poeme „La Lilieci”, titlu inspirat de cimitirul cu același nume din Bulzești. De la piese de teatru, precum „Iona”, „A Treia Țeapă” sau „Vărul Shakespeare”, la celebrul roman „Trei dinți din față”. Sau cronici literare, cum ar fi „Ușor cu pianul pe scări”. Și chiar literatură pentru copii „Unde fugim de-acasă?”.
Indiferent unde a trăit, unde a călătorit, locul lui l-a considerat a fi, întotdeauna, la Bulzești. De aceea, nu ne este greu să ne imaginăm ceea ce ne propune d-na Rusu Păsărin cum, atunci, când zborul s-a frânt și cei dragi stăteau în jurul catafalcului în Biserica Visarion din București: „dorința sufletului său era de a ajunge cât mai repede «La lilieci»”
Marele nostru actor, Emil Boroghină, cel care atunci când a devenit director al Teatrului Național din Craiova, a repus în drepturi dramaturgii născuți în Oltenia, începând, evident, cu Marin Sorescu, este de părere că poezia acestuia are valoare de testament. Și, spre a ne convinge, ne reamintește versurile poeziei „Altfel”:
„De la arcul Carpaților/ Am înțeles că putem visa/ Până la luceafăr și chiar mai sus,/ (…)/ Cu capul pe bogățiile noastre/(…)/ Astfel, atenți/ La tot și la toate/ Am învățat mereu/ Să fim veșnici”.
Cum veșnic va rămâne și Marin Sorescu în conștiința noastră. Norocul nostru este că „acest fir creator al său nu se întrerupe, ci continuă” (Gabriela Rusu Păsărin). Continuă prin nepoți și chiar strănepoți, ca Sara și Carol, două minuni de copii, care îi recită, cu dragoste, poeziile. Ba, mai mult, Sara la cei opt anișori ai săi, scrie poezii și scurte povestioare. Ei sunt la începutul zborului, spre deosebire de Beatrice Silvia Sorescu, nepoata scriitorului, și soțul acesteia, dl. Nicolae Bălașa, care sunt la apogeul creației.
La lansarea volumului de poezii „Desculț prin lumină”, Beatrice Sorescu ne mărturisește că, pur și simplu, „nu se poate lăsa de poezie”. Pentru că, „Poezia e precum apa, hrana … Este peste tot, în brazdă și în freamătul frunzelor”. Adică, „Poezia înseamnă viață”. Așa că, „În poezia doamnei Beatrice Sorescu, versurile curg într-o balanță constantă, între inocență și degradare, între speranță și renunțare, creionând un destin ce pare scris în contradicții și frânturi” (Dumitru Sîrghie).
Cât privește volumul „Omul, punte frântă și căderea spre niciunde”, semnat de Nicolae Bălașa, acesta reprezintă „O suită de întrebări și răspunsuri… Eseurile sunt o analiză tăioasă a societății de astăzi” (Mircea Pospai).
Evenimentul desfășurat sub genericul „Zilele Marin Sorescu” a fost de o mare încărcătură emoțională, astfel încât nu ne rămâne decât să dăm curs îndemnului d-nei Gabriela Rusu Păsărin, acela „de a-l reține ca într-o arhivă a zilei”. Cum, de asemenea, trebuie să apreciem inițiativa Primăriei Craiova, care derulează un proiect pe fonduri europene, pentru a amenaja, în școala Obedeanu, cea mai veche din regiune, Muzeul personalităților din Oltenia. În care, evident, Marin Sorescu va avea locul său binemeritat. Pentru că, într-adevăr, Craiova este orașul căruia, prin opera sa, Marin Sorescu „i-a dat grandoare universală”, potrivit prof. Nicolae Marinescu.
Felicitări tuturor celor implicați într-un asemenea demers nobil!
Elena Sîrghie
