Excluzând mita electorală, șantajul, diversiunea mediatică și manipularea maselor, fenomene care n-au lipsit niciodată din peisajul nostru politic local, loialitatea unui politician față de comunitatea în slujba căreia se află, dar și față de electoratul care l-a propulsat în vârful ierarhiei administrative, a fost și rămâne criteriul fundamental care-i confirmă acestuia cariera politică și rămânerea lui în cursă.
Cu pandemia de rigoare, alegerile locale bat la ușă, iar căile legale clasice de a rămâne în grațiile electoratului sunt aceleași de la Aristotel încoace și anume: onestitatea, sinceritatea, profesionalismul, măsura lucrurilor și, bineînțeles, faptul de a realiza, ca demnitar al statului român, că te afli în slujba poporului și nicidecum poporul în slujba ta.
Desigur, nu-i poți bănui pe politicienii noștri din Olt că l-ar fi citit pe Aristotel, dar există o lege a firii umane, una nativă, aș putea zice, a bunului simț, care se dezvoltă cu cei șapte ani de acasă și prin educație și care te poate încadra, figurativ vorbind, în acel „Pat al lui Procust” ce nu-ți permite să depășești anumite granițe morale.
Cu siguranță, Măria Sa Cititorul acestor rânduri îmi va spune că astfel de cazuri prefigurate de mine în rândurile de mai sus au fost și sunt atât de puține, că le numeri pe degetele de la o mână și s-ar putea chiar să nu le folosești pe toate. Totuși, limitându-mă doar la două atribute care-l caracterizează pe liderul PSD Olt, Marius Oprescu, anume consecvența sa ideologică, dar și viziunea sa politică, să zic salvatoare, în momente politice grele, când Dragnea tăia și spânzura fără scrupule, pot spune, fără teama de a exagera, că el poate trece testul de loialitate amintit mai sus și poate rămâne pe piedestalul destinului său politic, care, până acum, s-a arătat destul de generos față de el.
Așadar, consecvența sa constă în faptul că n-a deviat de la linia sa ideologică de stânga, nici măcar în momentele de cumpănă prin care a trecut de-a lungul timpului, iar viziunea sa politică s-a adeverit atunci când, nici musca n-avea curaj să bâzâie în fața lui Dragnea, el având curajul, de aici de la Olt, să susțină poziția lui Paul Stănescu, cu toate riscurile. Fără niciun complex, în plină luptă internă, Oprescu a avut tăria de caracter să formuleze critici la adresa unor capete pesediste pătrate, turtite asimetric pe la colțuri, cum ar fi cele ale lui Oprișan și Mitralieră. Atât el, cât și Stănescu, la Congresul înscăunării Vioricăi, chiar pe holul Sălii Palatului, au avut curajul să-și spună părerea, care nu era în concordanță deloc cu a „celor mai iubiți fii ai poporului”, Viorica și Orlando.
Dacă Oprescu depășește și actualul scandal de la vârful PSD, dintre duetul Ciolacu-Stănescu și gruparea troțkistă Orlando-Mitralieră-Codrin-Olguța- Arsene, atunci vom putea spune că el a trecut cu brio acest test de loialitate și că are viitorul politic asigurat. Atenție, frații Ciocan stau la pândă!
Dumitru SÂRGHIE
