În cadrul unei recente intervenții în ședința Camerei Deputaților, deputatul de Olt Mihai-Adrian Țiu (S.O.S. România) a ridicat o problemă esențială legată de sistemul educațional din România: respectarea dreptului la educație gratuită, așa cum este stipulat în Constituția României. Potrivit articolului 32, alineatul (4), învățământul ar trebui să fie gratuit, însă realitatea din școlile românești arată cu totul altceva.
Mihai-Adrian Țiu a subliniat, în fața colegilor săi din Camera Deputaților, că niciun guvern al României nu a respectat acest drept fundamental, iar costurile suplimentare pentru părinți au crescut constant în ultimii ani.
Mihai-Adrian Țiu a reiterat importanța alocării unui buget corespunzător pentru sistemul educațional, astfel încât învățământul din România să nu fie doar un drept teoretic, ci o realitate accesibilă tuturor copiilor.
Iată declarația completă:
„Este gratuit învățământul în România, conform Constituției?
Constituția României, la art. 32 alin. (4), menționează faptul că învățământul în România este gratuit. De la adoptarea actualei Constituții și până în prezent, în niciun an școlar acest articol nu a fost respectat de Guvernele României.
Mai mult decât atât, sumele scoase din buzunar de către părinți, pentru școlarizarea copiilor, au crescut de la an la an, ajungând în prezent la incredibila sumă de 9.818 lei pentru un singur elev, anual, adică aproximativ patru salarii nete minime pe economie.
Același studiu, publicat recent în presă, ne spune că în ultimii șapte ani suma necesară s-a triplat, numai începând cu anul 2021 aceasta a crescut cu peste 3.000 de lei. Știe Guvernul PSD-PNL-UDMR pe ce plătesc părinții aceste sume?
Îi aducem noi la cunoștință: pe tot ce înseamnă un învățământ de calitate pentru copiii lor – meditații, after school, tablete, laptopuri, rechizite, alimente, transport, culegeri cu materia actualizată în lipsa manualelor, pază, reparații ale imobilelor etc, astfel că, odată cu creșterea copilului, suma anuală pentru un licean depășește 12.000 de lei.
Or, aceste aspecte cădeau în grija Guvernului, conform Constituției. Aplicați sumele de mai sus pe harta unei economii, în care aproape 40% dintre copii sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, și veți înțelege de ce la 1 ianuarie 2023 aveam aproape 215.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani în afara școlii, și aproape 34.000 în abandon școlar. În prezent, nicio universitate din România nu este în top 500 mondial. Din păcate, doar două universități din țara noastră figurează în primele 1.000 din lume – Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, situată pe locul 781-790 (în urcare, de pe 801-850 în 2024), și Universitatea București, locul 801-850 (în urcare de pe 851-900). Suntem țara cu cei mai puțini absolvenți de studii superioare, cercetările arătând că doar aproximativ un sfert dintre studenții înscriși la facultate reușesc să o și termine, față de media aproape dublă a Uniunii Europene. Doar 17,4% dintre românii cu vârsta între 25-34 de ani au studii superioare, față de 43% cât este media țărilor din Uniunea Europeană, conform datelor Eurostat. Aceste cifre catastrofale ne plasează pe un rușinos loc codaș în Uniunea Europeană, o uniune în care media procentului din PIB alocat învățământului este de 10%, spre deosebire de România, ce alocă doar 3.23%. S-a ajuns astăzi ca 16% dintre copiii de gimnaziu și un sfert dintre adolescenții cu vârstă liceală să nu mai meargă la școală. Rata abandonului școlar a ajuns la 16.6% și este în creștere.
Suntem, practic, o țară cu 12 clase, unde cea mai căutată meserie este cea de șofer. Numărul elevilor înscriși la examenul de Bacalaureat a scăzut cu 70.000 față de acum 15 ani, iar unul din 4 elevi care susțin examenul nu îl promovează. Mai mult decât atât, cei mai buni absolvenți de învățământ superior din România părăsesc țara, pentru locuri de muncă bine plătite în afară. Statul român acceptă astfel să investească în educația unor tineri, de care beneficiază apoi în mod gratuit țările occidentale. Materia cenușie a devenit și ea marfă ieftină pentru export, factorul politic actual ducând în mod benevol țara spre faliment. Peste 300.000 de ingineri au părăsit țara în ultimii 30 de ani. Din cei peste 100.000 de profesori care au părăsit sistemul de învățământ, peste 7.000 predau în alte țări, deși astăzi greul învățământului românesc este dus de suplinitori.
În ultimii zece ani, România a pierdut și 45.000 de medici, în beneficiul Vestului, iar dintre medicii sub 35 de ani rămași în țară, aproape 58% declară că intenționează să emigreze.
Ce dorește Guvernul să facă din copiii României, nealocând bugetul necesar unei școlarizări cu adevărat gratuit?! Ce viitor oferim copiilor noștri? Ce plan de redresare națională poate avea actuala guvernare, tratând astfel cea mai importantă investiție în economie, educația?!
O națiune care nu investește în educație mai poate avea viitor?”
A consemnat Dragoș Sîrghie
