Nu există politician în Olt care să nu-l fi înfruntat pe Darius Vâlcov. Dar să-l învingă, niciunul… Politica fără fisură pe care o practică acest slătinean determină o sumă fabuloasă de întrebări și foarte puține răspunsuri. Puțini dintre politicienii actuali, din Olt și de aiurea, cunosc tehnicile insurecționale și puterea de persuasiune ale acestui om, în lupta sa pentru înfrângerea adversarului politic. Senatorul Vâlcov, căruia îi suntem contemporani, a fost parcă proiectat să răspundă (deocamdată, la Olt, mai târziu – cine știe? – în calitate de guvernator!!!), tuturor imperativelor partidului căruia-i aparține (PSD).
Deși a descoperit mai târziu sensul social-democrației, Vâlcov și-a făcut din această doctrină o religie, raportând la Centru rezultatele cele mai spectaculoase, atât la alegerile parlamentare, dar mai ales acum, când a devenit unul dintre generalii primului-ministru Victor Ponta.
Secretul acestor izbânzi fulminante stă exact în ceea ce a făcut el pentru Slatina și în ceea ce a pregătit ca să lase în locul său în Executivul slătinean, pentru a se continua, la același nivel, civilizarea și modernizarea acestui oraș, aflat în plină expansiune urbanistică.
Rezultatele pe care candidatul Minel Prina le-a obținut la ultima bătălie pentru fotoliul slătinean sunt de ordin politic (ascensiunea furibundă a USL, îndeosebi a PSD), dar – mai ales – de atașamentul slătinenilor față de proiectele viabile ale echipei lui Vâlcov, proiecte care n-au avut corespondență în tot ceea ce au făcut primarii Slatinei, de la Revoluție încoace.
În ultimă instanță, asta e democrația: votezi cu cei care îți alimentează speranța unui trai mai confortabil, cu cei care construiesc în interes general, sfidând parcă comportamentul consacrat al tuturor politicienilor.
Victoria lui Minel Prina era previzibilă. O victorie egală cu viitorul Slatinei… Până și un orb, bine intenționat, ar fi pronosticat-o, fără să greșească prea mult. Darius Vâlcov și Minel Prina au implantat slătinenilor de pretutindeni acel sentiment că, alături de PSD și de echipa lui politică și administrativă, nu trăiesc singurătatea celor nedreptățiți, a celor părăsiți de autorități, așa cum s-a întâmplat și se întâmplă în alte locuri ale acestei țări greu încercate.
Poate că atât Vâlcov, cât și Prina, vor fi considerați niște idealiști. Vă pot spune însă un lucru: toate marile înfăptuiri ale lumii au rezultat din războiul idealiștilor cu inerția politicienilor, fie de stânga, de centru, de dreapta, de extremă stângă sau de extremă dreaptă.
Dreptul la optimism pe care ni l-au oferit, nouă slătinenilor, noua garnitură de politicieni (Vâlcov, Prina, Oprescu, Moț, Daniel Bărbulescu etc.) ne arată, oameni buni, că încă ne este îngăduit să ieșim din anonimat și să iubim, în felul fiecăruia, acest oraș secular, care – iată – a mai făcut un pas spre… renaștere.
LINIA ÎNTÂI
*Editorialul se poate viziona și pe www.aicea.ro
CU CABERNETUL NU AI DREPTATE,CU CELELALTE AI.ASA CA O SA-MI PUN CENUSA-N CAP.AM PUTEREA SA-MI RECUNOSC GRESELILE.SALUT….
Dreptul la optimism? cat de optimist sa fii, mai Musiu, cand scoti masina pe Ecaterina Teodoroiu sau pe Strada Draganesti sau pe Strada Pitesti sau in craterele de pe strada Recea? in ce oras traiesti??
Mai mare rusinea cand intri in Slatina dinspre Pitesti sa faci slalom printre atatea gropi si sa privesti cu…optimism? cand candideaza si este ales primar un cetatean condamnat pentru fapte de coruptie savarsite pe cand lucra exact in Primaria pe care o conduce in prezent? va doresc sa priviti viitorul cu acelasi optimism cu care priveste lumina un orb nativ, Stimabililor!
de unde doza asta de optimism? de la vreun cabernet beut in seara “triumfului”??