AcasăOpiniiMirabilul târziu al toamnei...

Mirabilul târziu al toamnei…

E toamnă târzie. Lemnele sfârâie deja în sobă. Cu ultima sa rămășiță de viață, lemnul se luptă cu flăcările… Când seva biruită de forța focului este de brad, în jur se răspândește mireasma de tămâie, aducătoare de liniște, de pace sufletească, de smerenie. Te transformi ușor, simțind nevoia de a vedea partea frumoasă și bună a lumii. De a ierta și a te ierta, de a aduce bucurie celor din jur.

Prinde aripi speranța că bunătatea și frumusețea vor triumfa, iar ceea ce este mai puțin bun și drept va fi trecător.  Așadar, viața de la un anotimp la altul, are farmecul, dar și rostul ei. Te întristezi ușor, privind cum copacii se desfrunzesc, cum cade frunză după frunză, zi după zi, înserare după înserare… Dar, Doamne, ce covor minunat ni se așază la picioare și ce simfonie armonioasă compun frunzele, în drumul lor spre pământ!

Apoi covorul galben-oliv-arămiu se transformă și el în frunze moarte. Miroase, de-acum, a frunze uscate, dar și a tufănele. Semn că atunci când Dumnezeu ne ia ceva, ne pune altceva în loc, un altceva poate mai nobil și mai măreț. El ne înflorește tufănelele și crizantemele și uită, cu premeditare, câte un trandafir înflorit ori abia îmbobocit…

Indiferent că florile târzii mai au mireasmă sau nu, ele ne mângâie sufletul cu paleta lor de culori, de nuanțe. Pentru că Dumnezeu nu ne abandonează cu totul tristeții! Târziu în toamnă, mai înfrunzește un ram, înmugurește liliacul sau chiar înflorește mărul. E drept, nu în toată splendoarea lui de peste vară…

Dar cât de frumos este totul în jur! Ce mirabil contrast între cafeniul covorului cu frunze moarte și albul florilor de măr…

Prof. Elena Sîrghie

RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments