Nu-mi pot imagina un poet adevărat care să nu-și privească moartea. Pentru poetul slătinean George Vaiman, moartea înseamnă un fel de somn liturgic, în timpul căruia, de undeva din Cer, se aud susurând, ca niște izvoare de argint, poemele sale.
Iar el, George Vaiman, asistă la propriu-i somn, gândindu-se că niciodată viața lui terestră nu i s-a părut mai nedemnă de a fi trăită…
Fiindcă, viața lui terestră, dragi prieteni, a fost o stare de sinucidere continuă, el având sentimentul. cel puțin în ultimele două decenii, că era deja mort, că s-a născut din moarte și că (re)murind – iată – merge spre nemurire. Spre o înviere perpetuă…Precum gânditorii antichității, George Vaiman a considerat că sinuciderea e un act pedagogic… Că, prin sfârșitul lui fizic, lasă loc posterității sale și pașilor lui de sânge prin zăpezile de altădată.
Sinuciderea lui s-a derulat , astfel, într-o estetică antică a sfârșitului, el dovedind o anume inițiere în sinucidere, sfințindu-și prin aceasta propria împlinire poetică.
Lui nu i-a înghețat lumina pe creier, așa cum se întâmplă în cazul sinuciderilor comune, și nici sângele nu i-a tăcut subit, ci și-a gândit o ieșire din lume, ca pe un omagiu adus forței sale lirice, înfloririi depline a sufletului său eminamente romantic, infinitului său poetic…
Personal, n-am avut tăria să merg până la capătul despărțirii sale de lumea aceasta hâdă în care Poetul a trăit, până acum, însă infinitul din mine a participat la înmormântarea lui, aruncând năuc un pumn de țărână peste acel capac de brad, care, odată bătut în cuie, ar părea că ne anunță dezmărginirea definitivă a celui plecat de lângă noi. Această teorie nu e valabilă în cazul Poetului George Vaiman, care va supraviețui în inimile noastre de-a pururi….
Fiindcă, un poet adevărat ca el poate trece peste orice moarte….În fapt, el a mai murit de câteva ori până acum și, de aceea, Învierea lui va să fie una perpetuă!
Să-ți fie țărâna ușoară, frate George, căci spiritul tău n-a murit, el plutind ca un înger alb deasupra capetelor noastre (a)plecate….
Dumitru Sârghie
