Monografia actualului oraș Potcoava, din judetul Olt, este proiectată să se redacteze în două volume: primul volum, tipărit în anul 2021, focalizează eroii acestui ținut străvechi, iar al doilea, urmează să fie tot o lucrare academică după un scenariu gustian actualizat.
Autorii celor două cărți sunt oameni ai pământului din Potcoava, care au copilărit aici și sunt absolvenți ai liceului din aceeași localitate (localitate rurală vreme îndelungată, plasă administrativă, chiar reședință de raion, dar azi cu statut de oraș).
Sunt doi autori împătimiți de activitățile lor îndelungate pe domenii diferite, domenii care se intersectează în punctul comun al patriotismului local, al dragostei de țară și de neam.
Doamna profesoară de istorie Doina Matei (Leulescu) este o valoare recunoscută și apreciată într-un domeniu sensibil, cu ardere continuă ca să întrețină flacăra fierbinte la „cultul eroilor”. Respiră aerul sfânt al unei datorii sacre.
Domnul sociolog Ioan C. Popa este un diplomat de excepție care ne-a reprezentat cu cinste și onoare la Ambasada României din Chișinău. Timp de 3 ani a lucrat împreună cu Președintele Emil Constantinescu.
Cartea dedicată eroilor este lansată în ziua de 9 octombrie 2021. S-a ales această zi fiindcă ea poartă o încărcătură simbolică deoarece în urmă cu exact 100 de ani, a fost inaugurat monumentul eroilor din Potcoava. Monumentul poate fi admirat și azi, în partea dreaptă a intrării de la Școala Veche, umbrit de tristețe (indiferență) și de prezența unui dud care îi ecranează vizibilitatea. Din acest motiv, următorul mesaj se dorește să atenueze parțial indiferența ca un noroi sedimentat în sufletele noastre îndoliate de ticăloșia sistemului politic actual.
„Riscăm să ne prăbușim prin demagogie și trădare. Există o mlaștină politică ce ne impregnează sufletele, care ne sufocă, dar trebuie să respirăm. Metaforic vorbind, lângă monumentele ridicate în memoria eroilor noștri, primim putere, prindem speranță și aer în plămâni. Ei și-au dat viața pentru pământul străbun și pentru țară – și asta ne obligă, să păstrăm ce-au apărat ei. Atunci, ei n-au mai ajuns înapoi la părinții lor, nici la rude sau la copii – dar, acum am rămas noi, cu obligația sfântă, să nu ne batem joc de patria pentru care au murit. Fiindcă moartea lor a fost sacrificiul suprem, cuvintele noastre rostite acum, sunt insuficiente, tocite, uzate, și aproximativ… inutile. Viața este unică pentru fiecare. Drumul pe care au pornit, a fost un drum fără întoarcere. Și lor le era drag să trăiască, dar și-au sacrificat destinul în chinuri grele, pentru urmași, pentru țară și pentru neam. Suntem aici, să spunem că nu i-am uitat, suntem aici, ca să transmitem recunoștința și omagiul nostru fierbinte.”
Prof. Teodor Nedelea
