Multe localități rurale ale județului nostru au rămas așa cum erau în urmă cu 100 de ani. Cu excepția unor uși de termopan, plasate la vreo școală sau grădiniță (fiindcă – nu-i așa? – trăim în „Era termopan”), n-ai să-ți dai seama că trăiești în anul de “grație” 2013. Bugetele mici atribuite acestor așezări, hărțuielile politice la care au fost și sunt supuși primarii acestora, în ciuda eforturilor lor de a se bate pentru comunele pe care le conduc, fondurile guvernamentale repartizate pe criterii de clan și gașcă, lipsa aproape totală a activităților economice și, deci, lipsa locurilor de muncă, toate acestea la un loc i-au ținut pe locuitorii satelor noastre la coada civilizației.
Comune îmbătrânite, cu școli rămase fără elevi, având în vedere scăderea drastică a natalității, țărani flămânziți care nu au mijloace să-și lucreze pământul, sărăcie lucie ca în proza religioasă a lui Vasile Voiculescu – iată imaginea unor sate ale Olteniei noastre profunde.
Comuna Topana nu stă departe de această descriere și, după cum ne-a spus secretara primăriei, Elena Călugăreanu, țăranii de aici beneficiază, totuși, de două elemente fundamentale: de apă curentă și de Dumnezeu! De menționat că, în Topana, sunt trei Biserici: cea din satul Gojgărăi (construită în 1818), cea din satul Ungureni și cea din satul Topana, ambele construite în anul 1850. Apă și Dumnezeu… E puțin, e destul? Doar locuitorii de aici știu să răspundă la această întrebare…
Dar să-i dăm cuvântul d-nei Elena Călugăreanu, secretara comunei, dumneaei reprezentând, totuși, un semn de civilizație pe aceste meleaguri din nordul județului.
Investiții noi, investiții vechi, finanțare… Să ne spuneți, în cele trei mandate, ce obiective s-au finalizat?
D-l primar a avut, în principal, ca obiectiv, alimentarea cu apă a comunei Topana. Încă de la început, din primul mandat, asta a urmărit. Noi am avut, prin FRDS, un proiect de alimentare cu apă pentru un singur cătun. Apoi, prin fonduri PHARE, am alimentat alt sat. În cele din urmă, am reușit, prin Ordonanța 7, prin fonduri alocate de Guvern, să finalizăm alimentarea întregii comune. În prezent, este alimentată toată comuna, toate satele și toate cătunele. Aceasta era cea mai mare problemă a noastră, noi fiind într-o zonă de deal, unde lumea trebuia să meargă să-și care apă cu căruța.
De asemenea, d-l primar a reușit să facă trei poduri, unul de beton și două cu tuburi. Bineînțeles, au fost executate mai multe lucrări de pietruire. Noi nu avem drumuri comunale asfaltate, decât drumul județean este asfaltat. S-a făcut un proiect prin care să se asfalteze Drumul Comunal 42 Ciorâca-Căndălești-Ungureni, care a fost drum județean. S-a aprobat proiectul dar – cu părere de rău – vă pot spune că nu s-a primit finanțare. S-a făcut o grădiniță nouă și, de fiecare dată când bugetul a permis, s-a reabilitat școala. Anul trecut am achiziționat un buldozer, care ne este foarte necesar având numai drumuri pietruite.
Bugetul?
Bugetul primăriei a fost, de exemplu anul trecut, de 972.047, din care am avut venituri proprii, impozite și taxe, 57.601 lei, taxe din sume defalcate – 128.257 lei, sume defalcate din TVA – 779.337 lei și subvenții – 6.852. După cum vedeți, veniturile proprii sunt foarte mici. Alte activități economice nu se desfășoară la noi, în prezent.
Câte dosare aveți la Legea 416 și unde-i folosiți pe beneficiarii acestora?
Avem un număr de 42 de dosare, iar oamenii sunt folosiți la curățenia comunei, și la alte lucrări necesare pentru comună. Banii îi primesc la timp, dar e anevoios că se duc lunar la Slatina pentru viză. Îi costă mult, mulți renunță, mulți sunt bucuroși de acești bani. Primesc aproximativ 100 de lei pe lună. Dacă un astfel de asistat se duce la Slatina, dă 40 de lei și îi mai rămân 80 de lei. Omul nu se duce pentru acești bani, dar stă la ajutorul social, pentru că este asigurat medical și mai primește diferite ajutoare de la Uniunea Europeană.
Câteva cuvinte despre Educație, Sport și Biserică…
La noi există o singură școală (Școala Gimnazială Topana cu clasele I-VIII) și o grădiniță. Avem un efectiv destul mic de elevi. Transportul școlar se face cu un microbuz din anul 2000. Microbuzul școlar este foarte prost. Am fost printre primele comune care am primit microbuz școlar. Noi îl reparăm, dar ne descurcăm foarte greu, pentru că necesită reparații în fiecare an. Sunt o grămadă de cheltuieli, în primul rând cu motorina, pentru că trebuie să parcurgă aproximativ 100 de km dus-întors ca să transporte elevii la școală. Dar d-l primar a făcut eforturi și mergem așa în continuare. S-au făcut numeroase adrese, încă din 2008, pentru un microbuz nou, dar se pare că au fost priorități în alte comune. Ne-a promis Inspectoratul Școlar că ne va ajuta, dar nu știm când.
Clădirea grădiniței este nouă, săli și toalete moderne. Școala este mai veche, dar este renovată și sunt condiții foarte bune. Avem cadre didactice calificate… Facem eforturi ca să le decontăm transporturi. Nu am reușit mereu dar, în general, s-au plătit. Relația dintre Primărie și Școală este foarte bună. În fiecare an de Crăciun d-l primar s-a ocupat să vină Moșul și la copii.
O singură tradiție se mai păstrează. De Paști se face o Horă la Biserica Topana. Cămin Cultural nu mai avem…
Care este starea de spirit a oamenilor de aici. Cum trăiesc oamenii aici? Ce speranțe au?
Oamenii trăiesc destul de greu, pentru că majoritatea sunt în vârstă, pensionari. Iar cei tineri nu au nicio sursă de venit. Se chinuiește fiecare pentru traiul de zi cu zi. Evoluția despre care se vorbește atâta nu se vede aici, la noi la Topana, și nici în împrejurimi. Dacă nu evoluăm cel puțin în infrastructură, nu facem nimic. Mulți dintre fiii satului ar vrea să se întoarcă acasă, dar aici nu au condițiile la care au visat, după Revoluție…
Doar Dumnezeu există la noi la Topana. Avem trei biserici la care oamenii merg și se roagă pentru ei și, mai ales, pentru copiii lor. Măcar asta le-a mai rămas…
Avem trei Biserici în comună, dintre care una este monument istoric, Biserica de lemn din Gojgărei. Este construită în anul 1818 și poartă hramul de Cuvioasa Paraschiva. S-a remarcat prin decorațiunea sculptată a portalului de la intrare, a brâului median, a stâlpilor de la pridvor și a grinzilor și consolelor de sub bolțile interioare. Pictura este veche, din secolul al XIX-lea și a păstrat decorul de pe piciorul de Altar. Ea a fost renovată, ultima oară în 2001. o parte din pictură este cea originală.
Mai avem Biserica Topana, care este construită în anul 1850, din cărămidă. Poartă Hramul Adormirea Maicii Domnului. Amintim și Biserica Ungureni, care a fost construită în anul 1850, cu contribuția credincioșilor și poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.
A consemnat Dumitru Sârghie
