În acest moment crucial pentru Țară, nu cunosc o ridicare din mlaștină mai salutară pentru poporul român decât alungarea lui Cîțu din fruntea Guvernului. E ca în Credo-ul Simfoniei în Re Minor a lui Ludwig van Beethoven… sau ca un Viol pe muzică de Bach… Ieșim din cultura Apocalipsei, apoi mai vedem…
Comportamentul lui manifestat recent față de presă a dovedit întregii națiuni că e un zero barat.. Nu vreau să-l jignesc mai mult, pentru că, la rându-i acest băiat pierdut în spațiu este el însuși o victimă… Incultura și neputința i-au sluțit definitiv chipul… Nu mă refer la chipul fizic, ci la cel moral…
Guvernul lui e „un faute” de democrație, iar oamenii de lângă el o gașcă alcătuită din fetișuri și compromisuri umanoide stupide, rapace, cinice, ipocrite și hămesite de dorința de a avea ce nu li se cuvine. Asta ca să nu zic ceva mai grav…
Cîțu – un iepure prins în ghearele uliului de la Cotroceni, care-l va duce pradă fraților lui mai mari din PSD. Sforile cu care impostorul din Palatul Victoria credea că și-a însuflețit marionetele s-au rupt în două zile după Congres. Personaje din „Ferma animalelor”, în frunte cu cameleonul suprem, Rareș Bogdan, „oamenii” lui Cîțu se vor desolidariza cât mai repede de Superman…
Mutul din Căluș, Iohannis, e mai jucător decât Băsescu. El tace și face… Era o vorbă românească „Mutul f… pământul”… El f… țara… Cu aia-ndoită… conform proiectului său „România educată”, arătând, pentru a câta oară, valențele politicii lui excretorii…Distant, agresiv, insolent, semidoct… Grea „peroadă” pentru români, când o droaie de „nașteri greșite” au ajuns la cârma țării…
Dumitru Sîrghie
