Emil Cioran a cunoscut, în cariera lui, două școli, așa cum singur a mărturisit: Bibliotecile și Bordelurile! Marele eseist, traducător, poet și critic de artă francez, Charles-Pierre Baudelaire, a murit din cauza bordelurilor, iar neamțul Friedrich Wilhelm Nietzsche, unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XIX-lea, ar fi contactat un sifilis, în urma unor întâlniri cu o prostituată, care i-a fost fatal, finalmente. Însă, operele celor amintiți aici, Cioran, Baudelaire și Nietzsche, ne demonstrează, dacă mai era cazul s-o spunem, că, pe primul loc în viața lor, au fost, totuși, Bibliotecile…
Se pare că majoritatea politicienilor români contemporani preferă doar Bordelurile, în dauna Bibliotecilor, deși guvernanții noștri de toate nopțile și zilele au, cum ar spune inegalabilul I.D. Sîrbu, diplome de doctor „Humoris și Hororis Causa”. Cât despre operele acestor „savanți ai Republicii” ce să mai spunem? Mulți dintre ei (miniștri, parlamentari, secretari de stat etc.), dovediți a fi plagiatori sadea, au fost și sunt împuterniciți de șefii lor supremi (unul, de ultimă oră, susținându-și bacalaureatul la vreo 35 de ani) să admită și să respingă teze de doctorat, iar cele admise să fie contrasemnate de o ministresă a Educației, specialistă, ca și Băsescu, în vapoare și…pirați.
Toate aceste aspecte și atitudini nelalocul lor, posibile doar într-o țară bananieră ca a noastră, demonstrează, fără putință de tăgadă, existența statului român eșuat, bordelul politic și neantul cultural autohton, acestea purtând în sine „matricea nimicului”, cum ar spune scriitorul Stéphane Barsaq, cel care a scris cartea de eseuri „Cioran. Ejaculări mistice”, apărută în limba română, în anul 2011, la Editura „Philobia”, București. Un „nimic” integral care aparține, în aceste vremuri tulburi, poporului român răbdător (ca să nu zic laș și duplicitar), acestuia nerămânându-i, întru propria salvare, decât umorul, râsul-plânsul, îndoiala și, apoi, acordarea votului „răului cel mai mic”, care redevine, rapid, „răul cel mai mare”…
Cât privește ruptura noastră de lumea civilizată și rămânerea în bordelul nimicului mioritic, aș putea s-o parafrazez printr-o zicere aproximativă a scriitorului și gânditorului cubanez Guillermo Cabrera Infante: „(Neo)comunistul e un animal, care, după ce l-a aplaudat pe Putin, atacă Omul!”
Dumitru Sîrghie
