FLASH-INTERVIU
(Nichita Dragomira, între venerație și uitare: un flash-interviu cu prof. Ilie Brăileanu)
Ziua de 5 iunie 2025 s-a înscris în calendarul cultural al Slatinei nu doar prin manifestări și dansuri, ci printr-un moment de sinceritate rară. Într-o epocă a umbrelor diplomatice și a tăcerilor convenabile, prof. Ilie Brăileanu – director al Palatului Copiilor, călușar de renume și, mai ales, martor al unei epoci coregrafice – a decis să spună lucrurilor pe nume. Sub semnul unei aparente controverse cu MAESTRUL Nichita Dragomira, omul care a definit, practic, identitatea dansului oltenesc, Brăileanu rupe tăcerea și reafirmă filiația culturală. De cealaltă parte însă, planează întrebarea amară: dacă îl iubim și îl recunoaștem, de ce nu-l chemăm?
– Domnule profesor, Brăileanu, care este aportul lui Nichita Dragomira, părintele călușului oltenesc și nu numai, la această manifestare de tradiție a județului nostru?
– Nichita Dragomira, în cercetarea noastră, are un rol fundamental. Pentru că noi ne propunem să aflăm informații din satele respective, din zona respectivă, de peste tot. Nichita Dragomira este o bibliotecă vie.
El, pe lângă informațiile pe care le are, are și expertiza omului de cultură care a creat ample fenomene culturale. Trebuie spus acest lucru și trebuie știut, faptul că el a creat, vorbesc de anii ’80, identitatea coregrafică a județului Olt. De ce? Pentru că, în județul Olt, fiind doamna Bărbulescu (sora dictatorului Ceaușescu – n. r.!) se plăteau foarte bine coregrafii din București, veneau și ei montau tot felul de dansuri care nu erau din zona noastră.
De la apariția lui Nichita, în peisajul coregrafic al Oltului, el a cercetat și tot ceea ce se dansează, pentru că sunt foarte multe dansuri… Chiar și linii melodice, care au fost preluate de coregrafii și instructorii noștri se datorează cu Nichita Dragomira. Dacă tot vorbim de instructorii și coregrafii noștri, pentru că ideea, știți, este personală, dar realizarea este colectivă, nivelul artistic deosebit în județul Olt se datorează acestor instructori și coregrafi inimoși, pe care îi avem la noi în județ”.
Epilog
Când ești „bibliotecă vie”, se presupune că ușile ți se deschid larg, mai ales la conferințele dedicate trecutului viu. Și totuși, MAESTRUL Nichita Dragomira – chemat recent peste hotare, onorat la Chișinău, citat elogios la ,,România Actualități”, de către actorul și realizatorul emisiunii ,,Vatra luminoasă”– a fost uitat tocmai acolo unde i s-ar fi cuvenit locul în rând cu ,,lumea bună”. Și aici mă refer direct la ștabii puși în fruntea culturii pe alte criterii decât pe meritocrație… La cei care habar n-au că Nichita Dragomira este un vizionar al dansului popular, un arheolog al ritmurilor uitate, un creator de școală, dar mai ales un artist care își vede opera dansând, fără să fie invitat la aplauze… Tocmai de aceea sinceritatea lui Iliuță Brăileanu trebuie consemnată!
Dumitru Sîrghie
