Uniunea Europeană este singura regiune din lume în care, prin Directiva 2003/87/EC (directivă ETS), s-a implementat o legislație pentru scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru evitarea încălzirii globale. Conform acesteia, cantitatea de gaze cu efect de seră, care se poate emite în atmosferă, scade, de la an la an, țintele fiind o reducere a emisiilor cu 20%, până în 2020, și cu 40%, până în 2030, comparativ cu 1990.
De altfel, Comisia Europeană a pregătit și o foaie de parcurs cu ținte până în 2050 an pentru care se dorește reducerea emisiilor să fie de 90% față de 1990.
Directiva ETS afectează competitivitatea industriei prin:
• Costul emisiilor directe
• Costul emisiilor indirecte
Emisiile directe sunt emisiile fiecărei instalații în parte. Pentru a minimiza impactul acestor reglementari asupra competitivității industriei, Comisia Europeană a stabilit o listă cu industriile supuse riscului de relocare în afara UE, pentru care a alocat cote de certificate de emisii în mod gratuit, pe baza de benchmarking, cote care scad, de la an la an, prin aplicarea unui factor trans-sectorial, ținând cont de faptul ca totalul emisiilor la nivel UE trebuie, de asemenea, să scadă, de la an la an.
Astfel, nici cei mai buni performeri, care inițial au primit certificate de emisii gratuit pentru toate emisiilor lor, nu vor mai primi, în 2020, decât 83% din emisii gratuit, datorită factorului trans-sectorial și vor fi obligați să cumpere diferența de pe piață.
Începând cu 2013, producătorii de energie din surse convenționale (cărbune și gaz natural) nu mai primesc certificate de emisii gratuit, ci trebuie să le cumpere în totalitate de pe piață. Ei introduc în prețul energiei costul acestora, recuperându-l de la consumatori. Acest fenomen este cunoscut sub numele de emisii indirecte și afectează, în primul rând, marii consumatori industriali de energie, având în vedere că prețul marginal de pe piață este stabilit de producătorii de energie din surse convenționale.
Mai multe studii, efectuate la cererea Comisiei Europene, au arătat impactul nefast pe care emisiile indirecte le au asupra competitivității industriei energo-intensive din Europa.
De altfel, Comisia Europeană a realizat acest impact și încă din 2012 a dat publicității un ghid de compensare a emisiilor indirecte, însă a lăsat la latitudinea fiecărui stat membru implementarea acestuia. Țări precum Germania, Norvegia, Anglia, Olanda etc. au implementat sisteme de compensare a emisiilor indirecte pentru a-și proteja industria. România nu făcut nimic în acest sens, deși dorește să valorifice, în continuare, resursele de cărbune pentru producerea de energie. S-au creat, astfel, probleme de competitivitate chiar în interiorul Uniunii Europene.
Odată cu legislația ETS s-a creat și o piață de comercializare a certificatelor de emisii. În calculele făcute de Comisia Europeană, odată cu implementarea ETS, s-au luat în considerare, pentru finanțarea proiectelor inovatoare de reducere a emisiilor, valori de 20-30 euro pentru un certificat de emisii. Însă criza care a început în 2008 a dus la acumularea unui surplus de certificate pe piață, astfel că prețul acestora nu a depășit în ultimii 5 ani valoarea de 8 euro/certificat, neputându-se astfel dezvolta și implementa tehnologiile inovatoare menționate mai sus.
Pentru a forța creșterea prețului certificatului de emisii, Comisia Europeană a propus, mai întâi, legislația cunoscută sub numele de backloading, legislație care a fost aprobată și implementată, prin care, în perioada 2013-2015, se retrag de pe piață 900 milioane certificate de emisii, care se vor pune înapoi în piață în perioada 2019-2020.
Nici această legislație nu a avut efectul scontat, astfel că, în noiembrie 2014, Comisia Europeană a propus Parlamentului European o nouă legislație denumită rezerva de stabilitate a pieței, pe scurt MSR, după inițialele din limba engleză.
Prin această legislație, se propune ca, atunci când numărul de certificate de emisii disponibile pe piață este mai mare de 400 milioane, o parte dintre ele să fie retrase și să fie introduse în rezerva menționată mai sus. Invers, în momentul în care numărul de certificate de pe piață scade sub 100 milioane un anumit număr de certificate va fi scos din rezervă și pus pe piață.
Conform procedurii legislative, propunerea pentru MSR a Comisiei Europene a fost, mai întâi, supusă votului comisiilor pentru industrie și pentru mediu din Parlamentul European. În Comisia pentru Industrie s-au introdus mai multe amendamente dintre care două sunt foarte importante pentru protejarea competitivității industriei din UE. Prin ele se solicită Comisiei Europene să modifice legislația ETS înainte de intrarea în vigoare a MSR prin introducerea unei scheme de compensații a emisiilor indirecte gestionată de la nivel UE, precum și continuarea pentru perioada 2020-2030 a alocărilor gratuite pe baza de benchmarking pentru industriile supuse riscului relocării fără aplicarea factorului trans-sectorial.
Aceste amendamente au fost aprobate printr-o majoritate largă, atât în Comisia pentru Industrie, cât și în Comisia pentru Mediu a Parlamentului European. Urmează un trialog între Parlament, Comisie și Consiliu, după care va avea loc votul în plen. Însă, datorită votului cu o majoritate largă și a faptului că încă din octombrie 2014 Consiliul European a solicitat Comisiei Europene luarea de măsuri pentru protejarea competitivității industriei, Comisia Europeană nu poate să nu țină cont de acestea și va revizui Directiva ETS. De altfel, Comisia Europeană a avut deschisă o consultare publică pentru revizuirea Directivei ETS, consultare care s-a încheiat pe 16 martie 2015.
Foarte probabil Comisia Europeană va implementa o schemă de compensare a emisiilor indirecte gestionată de la nivel UE, pe care țările membre vor fi obligate să o implementeze, pentru a elimina problemele de competitivitate induse chiar în interiorul Uniunii. Se poate trage concluzia că autoritățile Europene au mai multă grijă de competitivitatea industriei românești decât propriile noastre autorități!
LINIA ÎNTÂI ȘI ZIARUL DE OLT
