Ei au dreptul la îmbuibare și îmbogățire, iar noi abia bâjbâim dreptul la viețuire. Pentru ei, democrația și patriotismul (fie ele și de paradă) sunt rentabile. Noi, de 25 de ani, trăim o libertate urâtă, devenind – în mod eronat – naționaliști și nostalgici. Fiindcă ne e foame și frig, fiindcă trăim în ghetouri mizerabile, neavând puterea de a ne plăti facturile. Pentru primordiala apă și pentru luxul de a consuma energie termică și electrică.
Ei sunt aroganți și drepți ca lumânarea, în fața unui destin câștigat prin fraudă morală, iar noi ne vindem ieftin și cu umilință, târându-ne în fața acestor aleși ai unui fals dumnezeu. Un dumnezeu ateu, care tovărășește ciocoiește peste destinele noastre.
Noi avem, ca proștii, idealuri mărețe, trăind sordid într-un nesfârșit romantism al biruinței prin lehamite. Ei au interese clare, de familie și de castă. Noi suntem cârcotași de copertă și de operetă, prostovani, ușor de dus de nas și „lasă-mă să te las”, ei sunt cioclii și groparii idealurilor firești ale unui popor în care tineretul, în sfârșit, a dat semne de conștiință națională, odată cu debarcarea ultimului vlăstar comunist, Victor Viorel Ponta.
Noi votăm conform Constituției, din dragoste de europenism, neam și țară, iar ei se șterg la cur cu acel paragraf din legea supremă: „Nimeni nu e mai presus de Lege!”
Din 1989, noi tot aplaudăm aceste farse sinistre, iar ei ne răsplătesc – în chip populist – o dată pe an, cu fasole, cârnați ori sarmale… poale-n brâu. Noi credem, ca fraierii, că există diferențe notabile din perspectiva cinstei și corectitudinii, privind construirea marilor palate ale liberalilor, social-democraților ori conservatorilor. Ei cunosc clar, însă, căile financiare, absolut necinstite, cu care și-au construit aceste acareturi de milioane de euro. Există un acord mutual între ei, acord care nu are de-a face cu ideologia pe care o propagă fiecare în parte.
Ei cred în fotoliile lor viitoare, fiindcă au cu ce le cumpăra (indiferent de orientarea lor politică), iar noi suntem nevoiți să-i selectăm pentru următoarea legislatură, alegând – de fapt – aceleași secături. Noi aplaudăm și delirăm în fața culturii de tarabă, promovată de acești saltimbanci îmbogățiți peste măsură, iar ei își pun și mai abitir bufonii și călușarii să le cânte ode. Noi mai credem într-o forță a sindicatelor, care să nu mai stea la comanda puterii, iar liderii sindicali se căpătuiesc alături de politruci, în disprețul masei de muncitori, de pe platforma industrială a Slatinei, aflată în vizibilă decădere.
De ce să credem că actualii șefi ai Învățământului din Olt sunt, mai mult sau mai puțin, democrați, cinstiți și profesioniști decât fostele căpetenii pedelist-liberale? Nu vom uita niciodată clica emanaților, care bâzâia în jurul expiratului Marin Ionică, în jurul acelei doamne învățătoare, Pena Corcodușa, capabilă să moară din dragoste de sine, precum și a acelui lingău absolut, doctor humoris-causa, cu două fețe de buletin: una de liberal jugănit și alta de nespălat în călduri!
Vedem și azi cu ochii mari, cât scorul la prezidențiale al lui Klaus Iohannis, obținut în turul al doilea, cum aparatcik-ul pesedist impune – cu sau fără voia d-nei „general” Felicia Man – anumite jocuri politice, murdare, care mențin învățământul județean într-o zonă a mlaștinii spirituale.
Îi înjurăm pe actualii directori ai Sănătății locale, dar uităm faptul că toate conducerile post-decembriste au pus umărul la rezultatul de azi: dezastrul din Sănătatea județului Olt!
Îi acuzăm pe voiajorii politici, fiindcă fac jocuri tur-retur PDL-PSD-PNL, iar unii dintre liderii acestei Opoziții, uită prea repede că au lucrat, la două-trei capete, în același scop, de a urina disprețuitor în capul nostru. Noi credem în noul PNL Olt, dar Gigel Știrbu, cel mai nedemn lider liberal din Olt, de la Revoluție încoace, reface, prin comportament și lichelism incurabil, drumul piruetelor spre cei cu care el a făcut afaceri o viață întreagă: mașina de vot a PSD și PSD însuși!
Primarii pesediști din Olt au crezut, ca fraierii, cu toată ființa lor, în Victor Ponta, iar el – imberbul plagiator – a reînviat fantoma sovietică a lui Iliescu și Năstase, actualmente fiind aproape scos din viața publică de tineretul român, ajutat de o Diasporă românească, grav călcată în picioare de guvernul Ponta.
Îmi aduc aminte ziua în care, alături de un grup de primari pesediști din Olt, m-am întors de la lansarea prezidențială a lui Victor Ponta, derulată cu un festivism sovietic nemaiîntâlnit, în Sala Polivalentă de la Craiova. Bieții primari erau puși pe o bășcălie buruienoasă, plagiindu-l și ei pe șeful lor, Victor Ponta, și încercând să mă ia peste picior, cunoscându-mi orientarea politică. O, Sancta Simplicitas… Le-am spus atunci: „Dragi prieteni, repetați, până la epuizare, numele viitorului președinte: Klaus Iohannis, Klaus Iohannis, Klaus Iohannis… E bine să pronunțați corect numele lui!”
Naiv și credul, electoratul din Olt i-a votat, până la lacrimi, pe cei trei parlamentari pigmei ai pătimirii noastre: Vâlcov, Bărbulescu și Moț. Ei sunt creatorii moderni ai conceptului cultural „Slatina – Centrul Mondial al Absurdului”. Această triadă nefastă a râs, iliescian, de noi cu gura până la urechi, făcând din județul nostru un poligon de tragere, în câmp deschis, în care se află un electorat dezarmat, aflat în bătaia puștii lor.
Avem încredere în Klaus Iohannis, dar, la Olt, noi așteptăm ca fragmentul liberal, condus de Gigel Știrbu, care a mimat campania anti-PSD, să lase loc unor oameni instruiți intelectual și buni români. Un Gigel Știrbu care, împreună cu clientela sa, a îmbrățișat prea mult puterea pesedistă din toate direcțiile: față, spate, lateral-stânga, lateral-dreapta, oriunde… Această sarabandă de ipocrizie, de teatru ieftin și cameleonism a făcut ca Dreapta din județul Olt să pupe, din 1989 și până în prezent, toată părțile moi și rușinoase ale unui PSD care a ținut județul Olt la coada civilizației.
Așteptăm un semnal de eliberare, din partea Opoziției de la Centru, Opoziție pe care o avertizăm: să nu cumva să creadă, ca și PSD Olt ori ca fostul PDL, condus de Darius Vâlcov, că e de ajuns să ne dea – o dată pe an – un pahar de vin fiert și o porție de fasole cu cârnați! Această golănie nu mai ține.
La Mulți Ani, România!
Dumitru Sârghie
