Sărbătorile pascale ne picură în suflet reveria hristică și liniștea adâncă din finalul Simfoniei a-IX-a de Bruckner… Sunt clipe în care noi, creștinii, practicăm iubirea „ca sursă de existență”, cum ar spune filosoful Emil Cioran. Ne năpădesc furtuni de sinceritate, de pace, iar lacrimile care ne-au curs atâta amar de vreme încep să se zbicească pe obrazurile ridate de trecerea noastră prin lume.
Traversăm, cu emoții, Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor Mântuitorului, și intrăm în Săptămâna Luminată cu certitudini adânc implantate în Speranță. Supraviețuim, înotând într-un amestec fluid de umilință și dârzenie, într-o patrie cârmuită de un guvern similar tuturor guvernelor post-decembriste al căror singur program de guvernare a fost acela de a-și prosti POPORUL…
Fericit, în aceste zile, este cel ce are copii și nepoți, cel care iubește augustinian pe cineva, care răsfoiește Biblia, merge la Biserică, dă de pomană sărmanilor, prețuiește adevărul, nu bârfește și nu se bucură de răul altora. Fericit e cel ce calcă pe pașii lui Dumnezeu, fără îndoială, nedumerire și frică, pentru a intra în ordinea lumii. În aceste zile care vestesc Învierea, îi ai alături pe cei de-un gând și de-un sânge, copleșiți de revelația vieții creștinești, de credința în Mântuire, acea credință care, întotdeauna, rostește primul și ultimul adevăr: HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI!
Dumitru Sârghie
MULȚUMESC!
SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE ALĂTURI DE CEI DRAGI, MAESTRE!
Admirabil! Sărbători în lumină și în bucuria Învierii!