În anul 2016, se reeditează, la Editura Hoffman din Caracal, un roman cu totul și cu totul inedit în peisajul literar românesc: „Fata doctorului Ambrozie”, semnat de un scriitor slătinean valoros, dar foarte puțin cunoscut de opinia publică din județ și chiar din țară. Este vorba, de slătineanul Demetru Iordana, pe numele său adevărat Dumitru P. Dumitrescu, a cărui activitate intelectuală și literară a fost bine ascunsă de Securitatea comunistă, cât și de serviciile neocomuniste de după Decembrie 1989.
Abia după ce istoricul literar Nicolae Scurtu a tras, metaforic vorbind, zăvoarele ușilor strașnic încuiate, în spatele cărora se aflau documente de preț cu privire la opera și viața lui Demetru Iordana, lucrurile au luat o altă întorsătură și, atunci, în orașul lui Eugen Ionescu, au început să apară mult mai multe informații despre cel ce a fost scriitorul Demetru Iordana, ucis la comanda Securității comuniste. Acea Securitate care a regizat un accident de circulație, scriitorul slătinean găsindu-și sfârșitul sub roțile unei furgonete, chiar pe o trecere de pietoni, din proximitatea Magazinului „Oltul.
Așadar, după ce prof. Nicolae Scurtu publică documente și dovezi relevante, despre ce a dezvăluit și cine a fost Demetru Iordana, ziaristul Dumitru Sîrghie, în colaborare cu ing. Vlad Iovu, un prieten de suflet al celui care a fost scriitorul Demetru Iordana, reeditează romanul „Fata doctorului Ambrozie”, cu aceeași prefață semnată la prima apariție, în anul 1943, de Perpessicius, cel care spunea, printre altele: „Fata doctorului Ambrozie constituie unul din prestigioasele debuturi epice ale anilor din urmă”.
Romanul dintru început a avut succes în epocă, beneficiind de o susținere generoasă, dar și meritată din partea criticilor vremii, în special a lui Șerban Cioculescu și Perpessicius. A fost, din păcate, singura carte pe care Demetru Iordana a reușit s-o publice, până la instalarea regimului comunist. Căci, ulterior, în condițiile în care, după ce a suferit rigorile închisorilor comuniste, condamnat, ca și alți mari cărturari ai României, de acel fals tribunal al poporului, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, a fost prea mult hăituit de regimul comunist, ca să poată să mai scrie ceva.
În „Cuvântul înainte”, al aceluiași roman, reeditat în anul 2016, „Fata doctorului Ambrozie”, care a avut parte, la Slatina, de o lansare fastuoasă, la care a participat însuși jurnalistul și scriitorul George Stanca, publicistul Dumitru Sîrghie, autorul prețiosului proiect de restituire a memoriei lui Demetru Iordana, a spus, printre altele:
„În acel sistem concentraționar, Demetru Iordana (cel care trecuse deja prin fioroasele închisori comuniste) a continuat să vorbească unei națiuni înnoptate.
Cenzurat, blamat și persecutat pentru infracțiunea de a fi rostogolit o oglindă uriașă în fața obrazului buhăit al sistemului bolșevic, Demetru Iordana a crezut până la sfârșit în evoluția poporului român și a murit nutrind speranța că, măcar în Rai, nu vor mai exista securiști și cenzură…”
Dar, despre romanul în sine, voi scrie într-un număr viitor!
Prof. dr. Ștefania Marineanu
