AcasăAlegeri Locale 2016O PREZENTARE NECUVIINCIOASĂ DESPRE EMINESCU

O PREZENTARE NECUVIINCIOASĂ DESPRE EMINESCU

Pan. M. Vizirescu este drastic, atunci când cineva încearcă să facă din viața unui geniu, așa cum a fost Mihai Eminescu, o operă behavioristică. În cronica literară din Gândirea, intitulată O prezentare necuviincioasă a lui Mihai Eminescu, el pune în discuție, printre altele, cărțile lui Eugen Lovinescu «Mitte și Bălăuca», prin care marele critic romanțează, într-un mod nepermis, în opinia lui Pan, viața amoroasă a lui Mihai Eminescu, criticul riscând să intre în pielea unei mahalagioaice.

Scrie, răspicat, Pan. M. Vizirescu:  Suntem într-un proces de falsificare, unde adevărului i se adaugă minciuna și se săvârșește, deci, o necuviință.

Deși recunoaște marea personalitate a lui Lovinescu, Vizirescu nu-i poate ierta acestuia faptul că s-a agățat cu câinoșie de viața lui Eminescu, amestecând planurile, ideile, trădându-și autoritatea de mare critic și lăsând posterității o operă haotică. Pan. M. Vizirescu își permite să-l ia în tărbacă pe Lovinescu, spunând că se așteaptă de la acesta să scrie Viața romanțată a lui Petrache Lupu și, de ce nu, un volum de chimie organică. Vizirescu scrie, negru pe alb, că Lovinescu a comis, atârnându-se de intimitățile și iubirile poetului, cea mai mare imprudență din cariera sa literară.  Chiar se întreabă dacă Lovinescu o fi iubit și el vreodată pe cineva.

Deși Vizirescu recunoaște că Lovinescu s-a inspirat, în demersul său din Amintirile fugare… scrise de Mitte Kreimnitz (1852-1916), în 1983, reluate de Toronțiu (1888-1953), în Studii și documente literare, vol. IV, nu-i poate ierta acestuia faptul că a adăugat, în textele sale multă, multă umplutură…  Că a umflat, în stilu-i caracteristic, amintirile scrise de Mitte Kreimnitz, atribuindu-i lui Eminescu o multitudine de defecte, atât de ordin vestimentar, fizic, cât și de comportament… Anume faptul că Eminescu era nespălat, avea dinții galbeni, purta haine vechi pătate și necălcate, având și ploșnițe, la gulerul cămășii, dând, astfel, lumii de înțeles că marele Eminescu ar fi fost un nesimțit. Mai mult, reluând un dialog imaginar al unui neica-nimeni, un pseudoscriitor, Nusăm Cocoș, de la Botoșani, pe care Eminescu l-a ospătat și găzduit, Lovinescu îi pune în gură Luceafărului poeziei românești ideea că el își închiria condeiul și inima mai marilor vremii, iar dragostea lui pentru țară, spunea tot Lovinescu, pornea din instincte primare.  Pan conchide că Lovinescu, în scrierile sale despre Eminescu,  a făcut niște procese-verbale anecdotice, criticul plasând, astfel, numele lui Eminescu într-o atmosferă insuportabilă.1

1. („O prezentare necuviincioasă a lui Eminescu”, Gândirea, 15, nr. 7. Septembrie 1936, p. 363 – 369 și nr. 8, oct. 1936, p. 414 – 417, Cronică literară de Pan. M. Vizirescu).

Dumitru Sîrghie

1 COMENTARIU

  1. Frumoasa intervenție dezvăluit oare despre o perioadă în care polemica există că atare.Un om încă tânăr dădea de pământ motivat cu un mare nume al culturii noastre interbelice.Felicitari pt acest insert reparator,Don Mtif!

Comments are closed.

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments