Astăzi, dr. Renică Diaconescu împlinește frumoasa vârstă de 57 de primăveri… În “complicitate” cu un vechi prieten, ing. Iancu Roiu, ne-am gândit să le facem d-lui doctor, dar și soției sale, Victorița Diaconescu, o surpriză, sperăm noi, plăcută.
Anume, să le readucem în memorie celor doi soți un text din ziarul GLASUL ADEVĂRULUI, semnat de un anume domn (Marin Petcu, ACR – filiala Slatina), în ziua de 29 decembrie, anul de grație 1989, imediat după Revoluție.
Cu speranța că această surpriză va fi una cu adevărat plăcută pentru familia Diaconescu, echipa redacțională a Liniei Întâi, alături de venerabilul ing. Iancu Roiu, îi dorește acestuia tot binele din lume și ceva mai mult…
La Mulți Ani, Renică Diaconescu!
Omenie, responsabilitate
„În aceste zile fierbinți, în care oamenii de bună credință sunt trup și suflet cu cauza poporului, cu istorica înfăptuire și cetățenii Oltului și-au adus și își aduc aportul la desfășurarea normală a vieții libere. Apelul medicilor din București, pentru întreg personalul medico-sanitar, de a sprijini acțiunea de ajutorare a răniților participanți la Revoluție, a găsit ecou în rândul multor cadre medicale din județul nostru.
Din proprie inițiativă, personalul Centrului de donare a sângelui din municipiu a trecut de urgență la acțiune, lucrând 24 din 24 de ore. Mobilizați de Grecioiu Veronica, medic șef al centrului Hematologic Slatina, ajutată îndeaproape de Diaconescu Victorița, medic șef al stației de salvare, întregul personal medico-sanitar a fost la datorie.
Pe data de 23 decembrie 1989, la ora 6,00 un camion al cărui șofer din București de la autobaza din Militari, al cărui nume a rămas anonim – cum deocamdată sunt toți eroii căzuți în luptă pentru victoria libertății – venea dinspre Craiova, a rămas în Slatina oferindu-și serviciile Consiliului Județean al Frontului Salvării Naționale.
Prima contribuție a județului Olt pentru eroii din Capitală s-a înfăptuit prin transportul de sânge și medicamente dat în grija și însoțite de Diaconescu Relu, medic care, de asemenea, s-a oferit voluntar. Ajunși în București sub focul gloanțelor, însoțitorul primului transport ne precizează:
„Am ajuns în fața primelor puncte de control și ne-am conformat. Ne-au întrebat ce transportăm și unde mergem. Un tânăr în jur de 20 de ani ne-a întrebat bucurându-se plângând. „– Aduceți sânge și medicamente pentru spitalul municipal?”
Sângele și medicamentele au fost predate cu bine domnului profesor Gherasim. Gestul de umanitate al slătinenilor a impresionat profund pe cei prezenți, bucurându-se sincer, enorm. După aceasta am ajuns în zona Televiziunii, unde văzând masacrul, m-am hotărât pe loc să dau o mână de ajutor răniților ce trebuiau scoși de sub gloanțele ucigașilor. Am simțit o întărire morală și sufletească, dispărându-mi teama, văzând copii frumoși, femei tinere, bravi cu piepturile goale cu mâinile libere într-o încercare de salut frățesc, apărând proaspăta libertate, asigurând cu trupurile lor paza clădirii Televiziunii libere a poporului. La un moment dat un tânăr rănit, în care asasinii încă trăgeau, cerea ajutor. Împreună cu un student am vrut să-i sărim în ajutor. Un copil dintr-un grup ne-a oprit. Maturitatea revoluționară a copilului nu ne-a lăsat să intrăm în zona tragerii, spunând: „nenea doctoru de dumneavoastră este nevoie pentru tot ceea ce știți să faceți, de acolo îl scoatem noi copiii”.
În timpul aceleiași zile de 23 ora 15,00 mai mulți medici, stagiari și studenți au plecat voluntari la București. Bravo lor. Un înalt gest profesional și revoluționar. Printre primii Dumitrescu Aurel, Furtună Ciovică, Strauber Ana Maria, transportați cu o autosanitară condusă de șoferii Brutărița Alexandru și Tapescu Ilie. La mobilizarea făcută de Ionescu Venturia s-a trimis un alt transport de sânge, tot la spitalul municipal. În continuare, în cursul zilei de 24, elevii școlii de miliție din Slatina au donat sânge, muncitorii de la IPC, muncitorii din electroliză de la I. Al. Slatina și alți voluntari. Spre cinstea și demnitatea lor frățească au ținut să contribuie cu sângele lor donat, pentru sângele vărsat.
În urma acestui stoc de sânge s-a trimis un alt transport în zorii zilei de 25. o mașină a armatei noastre, a poporului a predat încărcătura la Spitalul Militar Central.
Pentru asigurarea bunului mers al activității s-au oferit voluntari, în schimburi prelungite, cadrele medii, precum și alți medici.
Marin PETCU, ACR – filiala Slatina”
