
I
Am ajuns la vârsta care,
Om sărac sau om cu stare,
Ii vedem pe fiecare
Pasageri pe la spitale.
II
Unii vin cu ambulanțe,
Alții vin ținuți pe brațe
De copii sau de nepoți,
Asta ni-i soarta la toți.
Alții vin în cărucioare,
Pasageri pe la spitale.
III
Din oraș sau de la țară,
Stinși de-ai anilor povară,
Storși de-a bătrâneții boală,
Vin mânați toți de speranța
Că-și vor mai prelungi viața.
Așteptând pe coridoare,
Pasageri pe la spitale.
IV
Urcă-ncet, scară cu scară,
Se opresc… și urcă iară,
Protejați de balustradă
Se țin strașnic să nu cadă,
Urmăriți atent din spate
De-un copil sau de vreun frate
Care-i duce-ntr-o boccea
Un prosop și-o pijama.
Și ajung într-un sfârșit,
La etajul mult dorit,
Cu dureri mari în picioare,
Pasageri pe la spitale.
V
Dup’acest abrupt urcuș,
Vezi bătrânii pe la uși
Stând cu ochii adumbriți,
Așteptând la rând smeriți
Cu figura lor de sfinți,
Hotărâți să stea oricât
La un doctor priceput.
Strâng în mână câte-un ban
Ca să-l bage-n buzunar
Doctorului, în speranța
Că le va prelungi viața.
Apoi ies din cabinete
Însoțiți de asistente
Și-s conduși către saloane,
Pasageri pe la spitale.
VI
Zile lungi și nopți târzii,
Stau cu gândul la copii,
La nepoți, la strănepoți
Și le duc grija la toți.
La cel cu care o viață
A făcut copii și casă,
C-a rămas lângă pârleaz,
Trist, eu lacrimi pe obraz,
Tot bătrân, de munca stors
Dar puțin mai sănătos
Și din când în când tresare,
Se trezește din visare,
Pasager pe la spitale.
VII
Trece timpul. Tratamentul
Și-a făcut din plin efectu,
Simt că nu mai au durere,
Parcă le-a venit putere,
N-amețesc, nu mai tușesc
Și-ntre ei mereu vorbesc
De-acel doctor priceput
Cu har de la Domnul Sfânt.
Se vedeau pierduți din fire,
Locatari prin cimitire,
Nu mai sunt cuprinși de jale,
Pasageri pe la spitale.
Sunt din nou ca la-nceput,
Pasageri pe-acest pământ.
Ion Anuța (76 ani)
17-24 APRILIE 2013, SPITALUL “VICTOR BABEȘ” BUCUREȘTI