Paul Stănescu privește scena politică cu aerul unui jucător experimentat, calculând fiecare mișcare. În timp ce Marcel Ciolacu își flutură facturile „în original” ca pe niște scuturi împotriva scandalului Nordis, Stănescu lansează fraze aparent neutre, dar cu bătaie lungă: „Trebuie să fim sinceri, cred că afectează campania… dar probabil trebuie și argumente.” Probabil.
În PSD, astfel de declarații nu sunt niciodată întâmplătoare. Stănescu a fost printre artizanii debarcării lui Liviu Dragnea, susținându-l apoi pe Ciolacu pentru a aduce stabilitate în partid. Dar alianțele din partid sunt efemere, iar dacă istoria ne-a învățat ceva, este că atunci când un lider devine vulnerabil, începe deja să i se pregătească succesorul.
Ce are Stănescu în spate? Spre deosebire de Ciolacu, care s-a sprijinit pe o susținere fragilă la centru, el controlează rețele puternice în teritoriu, mai ales în Sud, acolo unde ,,soldații” îi sunt loiali. Într-un PSD în care structura de jos decide viitorul liderilor, această susținere este decisivă. În plus, are legături strategice bine consolidate, atât în interiorul partidului, cât și dincolo de el, și un instinct politic rafinat, care l-a ferit de expunere excesivă. Nu a fost niciodată în prim-plan, dar mereu aproape de pârghiile puterii.
Pe de altă parte, scandalul Nordis nu este doar o problemă de imagine. „Ce-a făcut Nordis-ul e inimaginabil!”, exclamă Stănescu, pregătind terenul pentru un discurs care sapă la temelia lui Ciolacu. Când un lider PSD ajunge în postura de a explica public facturi și a justifica legături cu afaceri controversate, e semnul clar că terenul începe să i se clatine sub picioare. În plus, răspunsurile evazive despre promovarea Laurei Vicol – „Sigur că a fost o greșeală, dar la vremea aia nu știa nimeni” – arată că se delimitează atent de deciziile trecute, lăsând loc pentru o eventuală schimbare de direcție.
În PSD, cine stă în expectativă și se arată doar „sincer” despre problemele altuia, de obicei așteaptă momentul potrivit să acționeze. Stănescu nu forțează lucrurile, dar știe că în politică nu trebuie să împingi o piesă dacă se clatină singură. În spatele declarațiilor sale aparent neutre, realitatea e clară: dacă Ciolacu nu gestionează perfect această criză, PSD s-ar putea trezi din nou în fața unei schimbări de lider. Iar Stănescu e deja în preajmă.
Dumitru Sîrghie
