PENTRU RĂZBOINIC NU EXISTĂ LUPTĂ IMPOSIBILĂ

… tu, cititorule, te vei întreba, probabil, cine sunt… Ei bine, sunt doar un suflet rătăcit, căruia îi e dor…

Mi-e dor… de ce mi-e dor?! Of, mi-e dor de atâtea lucruri, mi-e dor de atâția oameni, mi-e dor de… tine…

Dar tu, tu îngerul meu drag, tu unde ești? E atâta frumusețe și atâta disperare… și durere la tot pasul… și atâta fericire. Ai vrut să dai din plinul vieții tale celor dragi și… ai risipit. Ai risipit amintiri, ai risipit lacrimi, ai risipit „simfonii cu trâmbițe și sulițe”. Te simt la distanțe de… „20 de mii de leghe sub mări”, dar, vezi tu, degetele tale lungi și unghiile-ți lăcuite, încă mai apasă clapele pianului pe tâmplele mele. Ooofff, pașii tăi mărunți și silențioși care încă îmi mângâie auzul, mă răscolesc și mă fac să tresar la fiecare gând că… ai putea fi tu…

Vezi tu… tu m-ai învățat că sunt suflete care se nasc înlănțuite și… poate așa vor rămâne până la sfârșit. Înlănțuită m-ai lăsat și tu, prinsă în pânzele de păianjen, care mă țineau strâns în brațe, nedorind să mă elibereze curând, dar așa am învățat că… au fost și persoane care au depus tot efortul și perseverența încercând să mă elibereze, știind că doar eu am cheia proprie-mi colivii… M-au (a)dus în delir, mi-au îndreptat aripile, m-au învățat să zbor, mi-au admirat de departe zborul, dar care, de multe ori, mi-au suflat până și… „solzii” de pe aripi.

Acum… când încerc să îngrop sub cascade de flori trecutul, simt cu adevărat gustul amar al lacrimilor… În semi-obscuritate, realizez că au fost și oameni care m-au făcut să mă simt cu adevărat specială, pentru că, probabil, sunt oameni care… m-au transformat din oricine în cineva, oameni care au împărțit tablete de bucurie cu gust de fericire…

În suflet, am un amestec. Culori aprinse, culori reci, sentimente frumoase, reproșuri…

Am dat din paharul anilor, am dat anilor viața, am dat viața anilor și am eșuat, l-am luat pe „nu” în brațe de multe ori și nu l-am părăsit până nu am eșuat lamentabil, mi-am încurcat „picăturile de apă” în genele-mi negre, am avut mii de gânduri ascunse și am pus lacăt problemelor, am primit lecții…

Aspirații, vise, dorințe, idealuri…

Am mulțumit trecutului și am luat hotărârea de a fi fericită… Știi cum ar fi spus tata?! „Să nu depinzi niciodată de oameni și niciodată să nu-ți transformi inima într-un hotel ieftin…”

Lecțiile pe care le-am primit „ieri”, îmi sunt de folos acum, lecții frumoase… lecții toarse cu fir de poveste…

M-ai învățat că… PENTRU RĂZBOINIC NU EXISTĂ LUPTĂ IMPOSIBILĂ…

(Tatălui meu…)

Andreea Mădălina Șerban