AcasăOpinii„Plevușca” PAVEL CORUȚ (X)

„Plevușca” PAVEL CORUȚ (X)

Acest documentar este o replică la trei din cărțile lui Pavel Coruț: „Mântuirea de după marea rătăcire” (I), „Secretele vârstelor de aur”(II), „Arta succesului la români” (III)!

Persecuțiile antievreiești

Multele fărădelegi ale poporului lui Israel, cel atât de răzvrătitor (Exod 32, 22), L-au determinat pe Domnul Dumnezeu să spună: „Eu te voi pierde pe tine, Israele” (Osea 13, 9). Ca o consecință, a urmat risipirea evreilor printre celelalte neamuri, având în ei dorința de a stăpâni tot locul unde vor călca (Iosua 1,3)! Ceea ce, în mod firesc, a stârnit mânia localnicilor unde ei s-au așezat! Așa a fost și în cazul României… Evreii galițieni au venit la noi în secolul XIX, în Moldova și în Muntenia,  făcându-l pe ministrul de justiție francez Cremieux (1796-1880) să afirme că evreii au venit în Dacia încă înainte de formare poporului român, teză reluată și astăzi, printre alții, de Tesu Solomovici în cartea „România iudaică”! Pretențiile lor insistente au determinat ca, în 1868, 30 de deputați români și președintele Camerei Deputaților să protesteze împotriva evreilor de a înființa în România un stat evreiesc, iar în 1933 prim-ministrul I.G. Duca a semnat un act prin care 300.000 de evrei din Germania și Austria trebuiau să vină în România. Reluarea și astăzi a unor pretenții față de România, cu orizonturi însă planetare, i-a „convins” pe toți președinții țării noastre să viziteze Israelul: Ion Iliescu în 1991 și 2004, Emil Constantinescu în 1996 și 2000, Traian Băsescu în 2009… S-a ajuns cu „supunerea” până acolo încât a avut loc o ședință de guvern comună, la Tel Aviv, consimțită de prim-ministrul Victor Ponta!

costel neacsu 610
Costel Neacșu

Și or fi ei niște „sălbatici cruzi” (I, pg.133), cum îi numește Pavel Coruț pe evrei, dar în cele din urmă îi „dezvinovățește” și recurge cu perfidie la a-i „victimiza” pe … persecutori: noi, creștinii din diferite țări, i-am supus de-a lungul vremii la „persecuții groaznice,  pe motiv că l-ar fi ucis pe «fiul Domnului». Noi ne-am lămurit că evreii n-au ucis nici o ființă divină” (I, pg.19); „Noi, arienii, n-am avut și nu avem dreptul de a le judeca faptele față de Joshua și secta sa” (I, pg.409); nici măcar acum, „săracii”, „nu au o clipă de liniște” în Palestina – un loc unde, prin suferința atâtor palestinieni, „și-au refăcut patria istorică” (I, pg.302)! Iar pentru P.C., creștinii unor țări ca Rusia, Polonia, Spania, Germania poartă vinovăția pentru represiunea antievreiască! Numai „reacția evreilor(…) de o cumplită ură la adresa agresorilor mi se pare firească și îndreptățită (I, pg.411), spune P.C., după ce îi învinovățește pe creștini că au o „religie care consideră și susține că triburile… israelite sunt popor ales de Dumnezeu” (I, pg.152)! Este fals! Nu evreii, ci noi, creștinii, suntem „seminție aleasă preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (1 Pt. 2,9).

Sindromul evreiesc, în optica lui P.C., pare a fi ceva cu  totul semnificativ! Și, ca să lase impresia că am fi niște anacronici sau luptători cu morile de vânt, ne amintește că „sionismul este o mișcare rasistă ebraică incriminată prin Hotărârea Adunării Generale a O.N.U. nr.33/10.11.1975” (I, pg. 417)! Formidabil! Și noi, naivii, care știam că… O.N.U. este cea care ascultă de Israel, după același „principiu” care a făcut-o pe Golda Meier, prim-ministru israelian, în anii “70, să declare: „Capitala Israelului este la Washington”!

Când totuși P.C. ne spune că „evreii au fost și au rămas securiștii mondiali” (I, pg.412), noi oare la cine anume să ne gândim atunci ? La poporul lor nu se poate, căci P.C. ne anunță că este pe cale de dispariție („ultimele 10-12 milioane de evrei din Israel… supraviețuiesc, dar nu trăiesc cu adevărat. Neamul lor se stinge inexorabil” (I, pg.302)! La „sioniștii (extremiști) și cei câțiva bogați” (I, pg.412), socotiți de el ca nereprezentativi și scoși în afara legii de O.N.U., nici atât! Atunci cine oare din Israel a dobândit averi cu ajutorul lui Satan și astăzi conduce U.E. ? Și cum de a fost posibil ca evreul Elie Wiesel, un mare dușman al României, să devină în 2001 membru de onoare al Academiei Române și în 2002 să fie decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer ? Și cum se poate ca toți românii să știe răspunsurile unor astfel de întrebări, numai fostul șef al Contraspionajului militar românesc, P.C., să nu știe ?

Românii nu descind din sălbatici!    

În dorința lor obsesivă de a denigra cu tot dinadinsul neamul românesc, cu intenția să provoace o ruptură istorică față de credința în supranatural a strămoșilor noștri, Pavel Coruț deplânge faptul că „extrem de puțini” dintre români (I, pg.12) au reușit să nu își însușească principiile religioase pre-creștine și creștine din Dacia, subliniind că „printre achizițiile nocive moștenite genetic de generațiile noastre se numără și toxinele religioase achiziționate de la străbunii sălbatici din urmă cu câteva sute sau mii de ani” (I, pg.10)! După cum se vede, stimați cititori, trebuie ca acest ofițer de contraspionaj să fi „învățat” o „istorie” a românilor din cale afară de „romanțată”, dacă este capabil să ne prezinte ca pe un neam cretinizat, descendent din niște străbuni primitivi! Aprecierea lui, de o gravitate excepțională subzistă cu atât mai mult cu cât, acuzându-i pe strămoșii noștri „sălbatici” că au inventatfrica de zei și demoni” (I, pg.18), subliniază că „străbunii daci aveau o religie mult mai curată decât creștinii” (I, pg.15)! Cum de este posibil ca niște „primitivi” să aibă o „religie mult mai curată”, mai ales că dacii aveau să treacă fără probleme de la idolatrie la creștinism, asta numai P.C. poate să „explice”… O diferență ar fi totuși că aceea geto-dacii așteptau „izbăvirea” de la un zeu în vreme ce P.C. o așteaptă de la niscaiva „omuleți extratereștri”!

Credința în extratereștri, invocată fantezist de P.C. ca să „anuleze” sensul măreț al întrupării Fiului lui Dumnezeu pe planeta pământ, este un fenomen cunoscut în teologie ca fiind de esență demonică. Duhurile acestea ale răutății pot, pentru a crea naivilor imagini false și a le întări concepțiile denaturate, să ia diferite chipuri cu scopul de a-i înșela și a-i abate de pe calea mântuirii! „Proorocul” P.C. ne și avertizează că o iminentă „intervenție extraterestră” (I, pg.566), ca unul ce speră să trăiască 120-130 de ani, se va produce „cel mai probabil… către sfârșitul acestui secol. Atunci toate construcțiile mistico-religioase se vor prăbuși… Mi-ar plăcea să fiu martor ocular la acest eveniment  crucial… Poate că voi avea noroc…” (I, pg.14)! „Norocul” însă nu îl va avea, pentru că Biserica lui Hristos nu va putea fi biruită nici de porțile iadului… Dar poate că, de ce nu ? , or fi „venit” deja extratereștrii: dacă nu în realitate, măcar în capul lui P.C. ! Că ar fi așa, ne-ar dovedi-o „încrederea” lui P.C. că „mai multe supercivilizații humanoide ne studiază și ne ajută pe nevăzute” (II, pg.75)! Să fim însă siguri, stimați cititori, că „asistenții nevăzuți” care îl îndrumă pe P.C. nu sunt în nici un caz vreuna din Puterile Cerești ale lui Dumnezeu

Dreapta credință, dreapta știință…

Cât de inspirat a fost poetul Blaga, „văzând” tainele ascunse în noi și în tot ce ne înconjoară, când spunea: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”! Da, întâlnim enigme la tot pasul, cum de altfel observăm și oameni care, în fiecare clipă, vor să înțeleagă nelimitatul cu mintea lor limitată! Este și cazul lui Pavel Coruț, „dezlegătorul marilor taine ale lumii”, cerești și pământești, din mintea „zeilor” și din a oamenilor! Iar dacă vrei să îl înțelegi, când vorbește despre cele înalte, parcă nici nu știi dacă să râzi sau să plângi: „zeii din Vechiul Testament (Dumnezeu – n.a.), habar nu aveau cum era organizat și sistemul nostru solar, ca să nu mai spunem de galaxii și de Univers, deși ar fi fost creatorii Cerului și ai Pământului,… Ei nu știau nici măcar cum era organizată Terra, ci numai o mică parte din Orientul Apropiat” (I, pg.60)! Marele nostru Creator nu ar ști, vrea să spună el, cum anume și-ar fi conceput Acesta propria creație! Însă P.C., desigur „știe”! Tot! „Știe” și că „vechimea Pământului este de circa 4,56 miliarde de ani”, „demonstrându-ne că nu este așa cum spun teologii („că elohim (Dumnezeu – n.a.) ar fi creat Cerul și Pământul în anul 3760 î.Hr.” – I, pg.162)! Ceea ce însă nu știe, atunci când își propune să pună în discuție problema vechimii și nu pe cea a cauzei originii Universului a legilor care îl guvernează, este că astronomii și astrofizicienii nu pot explica ce anume s-a întâmplat în „secunda zero”, adică în momentul inițial formării Universului! Cum nici nu există o teorie care să descrie complet Universul, oamenii de știință au înțeles că era necesară o primă cauză, identificată de ei cu DumnezeuCreatorul.

Primul cercetător care a prezis prin calcule matematice că Universul are un început, pe baza teoriei relativității generalizate a lui Einstein, a fost George Lamaître (1894-1966). Despre teoria lui, acceptată astăzi de toate comunitățile științifice, P.C. nu pomenește nimic! Dacă nu știe însă cine au fost Lamaître și Einstein, atunci ar fi bine să se mai documenteze, dacă vrea să afle cum Universul (aflat în mișcare, fiind limitat) are și un început și un sfârșit – în definitiv, poate înțelege cum se explică științific apariția materiei, energiei, spațiului și timpului! Aș recomanda mai întâi, dacă P.C. o fi având vreun prieten care să îi spună adevărul, că tot se laudă cu atâția fani, să încerce să înțeleagă că există o dreaptă credință și o dreaptă știință! De va reuși să înțeleagă acest aspect, în multitudinea de false credințe și științe, atunci îi va fi foarte ușor să priceapă că între dreapta credință și dreapta știință nu există nici un fel de dezacord. Dimpotrivă.

Să luăm doar 5 exemple:

1). Dreapta credință a Bisericii învață că „în El (Dumnezeu – n.a.) trăim și ne mișcăm și suntem” (F. Ap. 17, 28). Dreapta știință, prin cosmologia contemporană, acceptă că Universul este în Dumnezeu în sens cauzal și nu spațio-temporal.

2). Dreapta credință a Bisericii mărturisește că „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Fac. 1,1). Dreapta știință, prin Newton, certifică „unitatea cerului și a pământului”. El a fost primul care a demonstrat că aceleași forțe acționează atât pe pământ, cât și în Univers. Iată epitaful, sugestiv de la mormântul său: „Aici se odihnește sir Isaac Newton, nobil, care cu o rațiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mișcarea planetelor, căile cometelor și fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase și diferitele culori care apar în legătură cu acestea, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii, al antichității și al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filosofia sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul să exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane”.

3). Dreapta credință a Bisericii învață că „Dumnezeu spânzură pământul pe nimic” (Iov 26, 7), precum și faptul că „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (2 Pt.3, 13). Dreapta știință este de acord, prin savanții Einstein și Stephen Hawking, că spațiul și timpul au un început al existenței, din nimic, iar prin Lamaître etc. că au un sfârșit.

4). Dreapta credință a Bisericii afirmă despre planeta Pământ că este sferică: „El stă în scaun deasupra cercului pământului” (Is.40, 22); „Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui” (Pilde 8, 31). Dreapta știință confirmă acest lucru, prin filosofii Aristarh, Seleucos și Aristotel, anume că pământul este o sferă. Abia în secolul XVI, prin Nicholas Copernic, cel care a pus bazele sistemului solar heliocentric, s-a stabilit că pământul se învârtește în jurul Soarelui. Edificator îi este și epitaful de la mormânt: „Nu harul lui Pavel îl râvnesc eu. Nici iertarea lui Petru o caut. Ci așa cum ai vorbit tâlharului de pe cruce, așa ajută-mi, Doamne!”

5). Dreapta credință a Bisericii certifică faptul că Dumnezeu Atotțiitorul a creat legi care să guverneze Universul („El a poruncit și s-au zidit (…) lege le-a pus și nu o vor trece” – Ps. 148, 5-6). Dreapta știință recunoaște că nu poate spune nimic despre cauza legilor fizicii care guvernează Universul!

Lăudăm astfel pe marii oameni de știință ai lumii, pentru contribuția lor decisivă la evoluția umanității, nicidecum pe acele capete mijlocii și pe toți mediocrii care au adus și aduc mari deservicii cunoașterii și înțelegerii sănătoase în plan științific și religios. Cât de bine au înțeles savanții adevărați relația armonioasă dintre știință și credință, pe tema tainelor creației, o deducem și din alte două mărturii elocvente: „În creațiune, eu parcă pipăiesc cu mâinile mele pe Dumnezeu” (astronomul german Kepler); „Adevăratul cercetător al naturii nu poate pătrunde în cunoașterea tainelor creației fără a nu vedea degetul lui Dumnezeu” (naturalistul francez Boyle)…

Pe toți îi învingi, Galileene…

Când i-am spus unui prieten că scriu un documentar despre Pavel Coruț, știind că ne vom confrunta în viitorul nu prea îndepărtat cu o lume bazată pe inversarea valorilor, acesta mi-a răspuns pe un ton ușor contrariat că nu ar trebui să mă pun la mintea unui om pe care și așa oamenii serioși nu îl iau în seamă! I-am răspuns că nici nu mi-am propus să mă limitez la mintea lui, așa cum au făcut-o din nefericire nenumărați bolnavi psihic ce se credeau eroi din romanele înțesate cu atâtea fantasme ale lui P.C., ci să recurg la o analiză mai complexă a „fenomenului” istoric din tenebrele căruia a ieșit, adică să îi demasc pe cei care se ascund în spatele minții lui, și al căror joc acesta îl face. Sigur că, lăsând la o parte „ochiul malefic” (care pe toate le „vede”), nu mi-a fost prea greu să identific faptul că, în acest „joc” cu nervii românilor, s-a angrenat (sau a fost activat la ordin) un grup de foști ofițeri în special din Direcția I a Securității, care, jucându-se chiar cu sănătatea minții lor, de așa-ziși „paranormali”, s-a autoproclamat o castă închisă de „creatori morali”, înzestrată cu capacități extrasenzoriale inaccesibile muritorilor de rând, implicată fiind într-o misiune specială de „luptă” în care realul nu se mai distinge de imaginar! „Super-eroul” acțiunii lor, care vine de fapt în întâmpinarea obsesiilor unor oameni încremeniți în virtual, speculându-se naivitatea, este bineînțeles „legendarul” P.C. ! Acești ofițeri rezerviști nu și-au găsit altceva mai bun de făcut, pentru țara noastră și pentru noi, decât să erodeze – prin scrierile lor – identitatea noastră națională – creștină și astfel să destabilizeze și mai mult coeziunea afectivă a poporului român!

Nu mi-am propus să intru în detaliile „scenariului” lor anticreștin, merit să le fure mintea românilor cu senzaționalisme cât mai șocante, de tipul celor debitate de scriitorul Dan Brown, care i-au făcut pe un sfert din americani și canadieni să nu mai creadă în Învierea lui Hristos, dar totuși, din „doctrina”  organizației lor „paranormale” am dedus că, dincolo de injuriile pe care au ajuns să și le arunce unii altora în spațiul public, de atacurile psihotronic-telepatice întâlnite la tot pasul, sau de aberații de genul aceleia cum că pisicile sunt niște ființe perfecte, ar fi vorba de miza unui război decisiv pe care „frăția creatorilor” super-spioni ai lui Coruț îl duce în numele și cu ajutorul zeului geto-dac Zalmoxis, pentru a-i spiona pe extratereștri (aceștia vor să îi „învingă” pe „zeii sioniști” ai Bibliei, ceea ce i-ar face pe sioniști să își dorească o negociere cu acești extratereștri)!

În războiul acesta imaginar, Pavel Coruț crede că îi va spiona pe extratereștri, atacând virulent Biserica creștină pe baza supoziției eronate că este „aliata” sioniștilor, dar în realitate el comite o infracțiune spirituală de proporții, făcând din plin jocurile Francmasoneriei (francmasonii venerează și ei o așa-zisă „zeitate a luminii”, zicând că o adoră fără „superstiții”, care luptă împotriva lui Adonai „zeul” Bibliei)! Ca să îi „asmută” pe români împotriva Bisericii Ortodoxe, P.C. invocă salariile „exagerate” ale ierarhilor, dar „uită” că de fapt trâmbițata lui devalizare a României se datorează tocmai masonilor în angrenajul cărora este o rotiță destul de minusculă!

Noua lui „inchiziție”, anticreștină, este în definitiv o repunere apoteotică în scenă, cu efecte la scară planetară, a întregului arsenal luciferic pe care fiii întunericului l-au practicat mereu cu ură față de Dumnezeu și de oameni! De aceea, consider că „inchiziția lui Coruț”, expusă public în cărți editate pe bandă rulantă, vizează atât o sminteală în masă, cât și o instigare criminală ca românii să nu mai urmeze învățătura lui Dumnezeu, ci pe a tuturor diabolicilor istoriei care se află în spatele minții lui P.C.: sioniștii (prin obsesia că lumea va fi stăpânită de rasa lor, „superioară”); masonii (prin concepția că lumea s-ar putea închina la o superputere care ar garanta fericirea pământeană, dobândind astfel prestigiu, bogăție și „iubire”); comuniștii (prin dușmănia lor viscerală față de Religie); naziștii (prin lozinca rasei ariene, pe care P.C. o invocă la fel ca și cuvântul german Kaput); nihiliștii (prin teoria filosofică de „supraom”, intrată în limbajul coruțian pentru a „justifica” înlocuirea moralei creștine cu o morală a voinței de putere); sclavagiștii (prin dorința de a exista o societate divizată în stăpâni și sclavi); păgânii (prin violența cu care au vrut să-și impună propriile concepții) , ateiștii (prin  disprețul lor afișat față de Dumnezeu și de credință); sataniștii (prin blasfemiile aduse autorității divine); umaniștii (prin promovarea cultului rațiunii, au promovat alungarea lui Hristos din societățile umane pe considerentul că omul este o ființă supremă); panteiștii (prin invocarea închinării la creatură, nu la Creator); new-ageiștii (prin inocularea iluziei că poate exista „credință”, dar nu în temple); hedoniștii (prin exarcebarea plăcerilor lumii senzoriale); utilitariștii (prin stimularea plăcerilor orgolioase ale intelectului, în imaginația creativă) etc. Prin „teoriile” lor, sintetizate juridico-moral în conceptul de globalizare, s-au produs prejudicii Civilizației Omenirii imposibil de estimat moral și material!

În final, cu regretul că sunt atâția oameni care vor să primească slavă de la oameni, nu de la Dumnezeu, a dori ca „fanii” lui P.C. să mediteze sincer la unele întrebări. Cum de este posibil ca acesta să vă ofere „rețete” de fericire conjugală, când el este căsătorit acum a treia oară? Cum puteți să credeți într-o „castă morală superioară”, în rândurile căreia vă invită Coruț, când chiar liderii „creatorilor” în cauză se etichetează între ei fie ca escroci, fie ca nebuni (invocându-se și diagnosticări psihiatrice), în spațiul public? Cum vă poate oferi P.C. „rețete” de succes în arta politicii, când acesta a înființat un partid ieșit șifonat în alegeri și în cele din urmă a fost desființat? Vă doare, cumva, amăgirea? Sau dezamăgirea? Poate! Dar cea mai mare durere va fi la Marea Trecere, dincolo, când zadarnic va fi regretul că ai avut ocazia să trăiești cu Hristos în Lumina veșnică și nu ai trăit… Zadarnic va fi atunci tot cutremurul nemângâiat al sufletului pierdut: căci pe toți îi învingi, Galileene… Domnul și Dumnezeul meu!

COSTEL NEACȘU, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști


- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments