Una dintre profețiile lui Cioran conținea următorul mesaj: «Viitorul este întotdeauna complicele gloatei»! D-le Predoiu, «gloata» lui Cioran a votat, en-fanfare, cu PSD, la ultimele alegeri locale și parlamentare. Acest vot masiv pentru PSD credeți că este rezultatul unor manipulări sau a lipsei de alternativă?
Cioran nu este un medicament foarte bun pentru moralul omului politic, deși fiecare român ar trebui să fie bântuit de întrebarea „Ce-am făcut 1000 de ani?”, pe care el o formulează în „Schimbarea la față a României”. Deși, vorbele pe care le citați rezonează cu unele rostite cândva de Churchill, care spunea că uneori e deajuns să meargă pe stradă cinci minute, ca să fie îngrozit de democrație. Dar tot Churchill spunea că democrația este singurul sistem care funcționează pe termen lung.
În fine, nu este de ignorat că aceste vorbe datează de aproape un secol, lucrurile s-au schimbat, iar astăzi mi se pare mult mai înțeleaptă butada că „poporul are întotdeauna dreptate”. PSD a plusat, a mințit grav pe alocuri și a obținut un vot important, nu masiv, dar suficient de important cât să guverneze. Cu această ocazie a primit însă și un mandat dificil din partea poporului, iar neîndeplinirea acestui mandat va arunca PSD în derizoriu politic la următoarele alegeri.
Nu vreau să trec însă cu vederea că PNL s-a prezentat la alegeri cu o fuziune neîncheiată, cu câțiva lideri importanți anihilați politic, pentru moment, din cauze interne și externe partidului, și a pus în sertar propriul program de guvernare, mizând pe un efect de „Abracadabra”, la pronunțarea numelui „Cioloș”. Subliniez că-i vina celui care spune ”Abracadabra”, nu e vina lui ”Abracadabra”. Când mergi la război (politic), mizând pe miracole, pățești ce-au pățit românii la Turtucaia sau turcii la Plevna.
Concret, cât este de vinovat «marele PNL» de acest eșec istoric și de nu și l-a asumat nimeni până acum?
Vinovăția presupune o latură subiectivă. Unele defecțiuni au fost pur și simplu obiective. Era imposibil ca un partid nefuzionat complet, compus din două culturi diferite de organizație, în care zicala „sabia ruginește în teacă” se amestecă cu butada „balamaua guvernează mereu”, să poată da maximum din ceea ce poate. Timpul a fost prea scurt între momentul fuziunii și scadența alegerilor. În plus, a mai fost și risipit uneori pe lupte fratricide. Și aici apare aspectul de vinovăție.
Trebuia forțată democratic intrarea la guvernare, imediat după prezidențiale, pentru că publicul îl voia „out” pe Ponta de peste tot, inclusiv de la Guvern. Noi nu ne-am înțeles intern asupra acestui lucru, fără să înțelegem cât ne va costa extern. De la acel moment, totul a decurs ca un „domino al eșecului” greu de oprit. Și când te mai și aliniezi la start fără garnituri grele… Dar n-aș fi atât de sever cu partidul precum sunteți dvs. Repet, obiectiv era greu să ai două performanțe la rând din opoziție și cu fuziunea neîncheiată, cu toți prefecții lui Ponta lăsați de „Abracadabra” spilcuiți la locurile lor, cu toate structurile în mâinile lor, fără o singură televiziune „gură de tun”, care să-ți împingă mesajele, fără „om de gol” cum se spune în fotbal, fără „apărare”… Și nici n-a fost un „eșec istoric”. În 2008, după toate „pomenile” date de Tăriceanu premier „de dreapta”, PNL a luat tot cam pe acolo. A fost un eșec istoric, dacă îl raportăm la potențialul structurilor profunde. Și aici intervine o temă de îngrijorare: cât din electorat este „pur” liberal, cât din electorat este liberal-conservator, cât din electorat este „pur” popular? Intrăm într-un spațiu al unor necesare clarificări și al evaluării reale a brandului și nevoii de adaptare.
Luptele subterane din PNL (de fapt, dintre fostele PDL și PNL) ies la suprafață, fapt ce dovedește că cele două partide nu urmăresc decât interesele lor clientelare, manifestându-și un dispreț suveran față de soarta acestei țări. Greșesc?
Da, greșiți, cu tot respectul! Pentru că absolutizați. Lupta politică internă este proprie oricărui partid democratic. Oare politicienii din alte țări democratice au un „dispreț suveran” față de propriile țări, atunci când au bătălii politice interne?! Nu! Lupta este de esența politicii. Ea este păguboasă doar atunci când se transformă în lupte de orgolii și suflete goale.
Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, politicianul trebuie să aibă într-o mână sabia luptei și în alta mistria zidirii. Folosești sabia pentru ca apoi să folosești mistria, apoi iar folosești sabia, ca să aperi ce-ai zidit. Altfel, totul e o stupidă pierdere de timp, care încurcă oamenii harnici.
Apropo, din punctul dvs. de vedere, se mai poate vorbi deschis, în acest climat internaționalist, despre «interesul național»? Dacă da, cum îl definiți dvs.?
Sunt pentru național, nu și pentru naționalism. „Ismul” e un exces de sare, care strică ciorba. Și de regulă cei mai tari naționaliști sfârșesc prin a fi anti-naționali, prin a-și nenoroci popoarele și națiunile. Pentru că starea de bine e starea de echilibru. Ne-au spus-o grecii, acum mai bine de 2000 de ani, dar sunt prea vechi ca să-i mai citim, nu-i așa?!
Pragmatic, ținând cont de contextul prezent, aș defini interesul național astfel: 5 autostrăzi, 5 spitale regionale noi, 5% din PIB pentru Educație, 5% din PIB pentru Armată, 5% creștere economică vreme de 5 ani, 5 mari puteri și o supraputere – SUA – prietene garante ale României!
D-le Predoiu, sunteți un specialist al Dreptului. Spuneți-ne, într-o scurtă sinteză, ce efecte ar fi avut aplicarea Ordonanței 13, cea care a scos masele în stradă?
În planul justiției – o injustiție. În planul mentalului colectiv – sfârșitul art. 16 din Constituție, care spune că toți suntem egali în fața legii și nimeni nu-i mai presus de ea. În plan politic – poporul în stradă, Guvernul PSD acasă.
Cine a vrut să-l înfunde pe Ludovic Orban? Între cei care au uneltit împotriva sa, s-au aflat cumva și colegi din «marele PNL»?
Exclud categoric această ipoteză!
Ok! Ce e de făcut în PNL? Ce faceți dvs., dacă veți câștiga alegerile interne pentru președinția partidului?
În primul rând să recuplăm partidul la agenda reală a cetățeanului, nu la ceea ce credem noi că e agenda reală. Apoi, limpezirea noastră politică – dacă suntem centru dreapta, să ne marcăm valorile de centru dreapta – individul, familia, biserica, proprietatea, libertatea, justiția și patria – în toate politicile și deciziile noastre. Să ne impunem spiritul de luptă politică drept o caracteristică și să renunțăm la ideea „balamalei”, un partid care guvernează pentru că învinge! Să ne definim clar segmentul electoral pe care vrem să-l reprezentăm și să luptăm pentru el.
În privința managementului intern, a „bucătăriei de partid”, meritocrație și democrație internă. Adică, finalizarea fuziunii în termeni calitativi superiori, nu numai formali. Prin meritocrație înțeleg prioritate pentru cei care au demonstrat concret un proiect încheiat. Diplome pe pereți și funcții avem mulți, proiecte încheiate au foarte puțini. Asta înseamnă pentru mine orice proiect pozitiv, o carieră publică sau privată cu rezultate, conducerea performantă a unei filiale, o lege, o afacere, o carte, o construcție, orice reclamă știința și experiența zidirii.
D-le Predoiu, presupunem că primiți concomitent două telegrame, la aceeași oră și cu același text: «Cătăline, vino urgent!» O telegramă este de la Traian Băsescu și alta de la Vasile Blaga. Pe care o onorați mai întâi?
Ambele ipoteze sunt complet nerealiste. Vasile Blaga nu are nevoie de telegrame ca să stea de vorbă cu mine. Ne vedem aproape zilnic la partid, și spun „aproape zilnic” pentru că eu nu trec chiar zilnic pe la partid.
Ce ar mai fi de spus referitor la viitorul PNL și, implicit, la viitorul țării?
Că depinde de PNL, dacă ele se vor împleti, viitorul țării este cert și vine implacabil, nu-l pot gândi decât în termeni optimiști. PNL este chemat să dea examenul construcției interne și al reafirmării ca partid istoric pentru viitor. Eu sunt angajat deplin și fără rezerve ca să trecem cu bine acest examen.
Dumitru SÂRGHIE
