D-le Bircea, sunteți un liberal experimentat, atât în administrație, cât și în politică. V-aș întreba, mai întâi: de ce PNL Olt nu a avut demnitatea să-și numească un candidat la Primăria Slatina?
Partidul Național Liberal– Filiala Olt și Organizația Slatina, au făcut toate demersurile pentru a primi din parte USL nominalizarea unui candidat PNL la Primăria Slatina, încă dinainte de alegerile parlamentare, dar conducerile celor doua partide, la nivel central au stabilit: candidatura la Primăria Slatina este comună –USL – și că această candidatura revine partidului care a avut primarul, adică PSD.
Orice altă discuție ieșea din cadrul statutar, statut care spune că orice decizie a forurilor de conducere este obligatorie.
Mai mult, având în vedere numărul de primari pe care îi are PNL Olt, de ce ați negociat cu PSD doar un singur candidat pentru Parlamentul României? Știți, lumea – pe la colțuri – vorbește că PNL Olt se vinde prea ieftin…
Nu cred că se poate vorbi de o negociere la nivel local, deoarece conceptul Uniunii Social Liberale a fost ca echilibrul intre cele două forțe politice să se stabilească la nivel național (din punct de vedere a numărului de parlamentari, etc.) apoi să fie transmis în teritoriu. De asemenea trebuie să mai spun că, din punct de vedere al acestei alianțe, PNL se regăsește întâi în Alianța de Centru Dreapta și apoi în Uniunea Social Liberală. La Olt, ACD are un deputat și un senator. Aici nu comentez dacă este sau nu este corect față de PNL, ci pot doar să spun că, din nefericire, am primit, noi PNL, doar o singură candidatură. Cât despre vânzări și cumpărări, să fim serioși…
Unul dintre aforismele celebre ale lui Petre Țuțea suna cam așa: „Liberalismul ne duce ca trenul la destinație!” Să înțeleg că marele cărturar s-a înșelat amarnic, luând în calcul că, în aceste vremuri năprasnice, ca să ajungă la destinație, urmașii lui Brătianu au trebuit să facă pact cu cripto-comuniștii lui Ion Iliescu?
Din fericire, sau poate din nefericire, în funcție de cine și cum privește situația aceasta, în ultimii zece ani, nici un partid nu mai este în stare să câștige singur alegerile. Din 2004, s-au făcut alianțe de tot felul, indiferent de compatibilitatea doctrinară sau așezarea pe eșichierul politic. PNL cu PD, PD cu PSD, PSD cu PNL, ultima având ca motor dorința de a înlătura un guvern nepopular și incoerent și de a limita și chiar înlătura influența lui Traian Băsescu în politica românească și implicit în toate sferele vieții economice, sociale, etc.
Cât despre socialiști, social-democrați, comuniști, criptocomuniști, liberali, neoliberali, liberali de dreapta sau de stânga, populari, democrat-populari, nu cred că se mai poate face o separare strict doctrinară și, până la urmă, într-o construcție politică este mai important ce te unește și nu ce te separă.
Atâta vreme cât în Germania, într-o perioada de criză, două partide rivale și concurente de altfel, creștin democrații și social-democrații, au convenit că interesul general este ca să guverneze împreună, nu cred că, în cazul celor două partide românești, lucrurile pot să fie altfel.
D-le Bircea, dvs. credeți că, în numele rezultatelor formidabile, obținute de PNL la ultimele alegeri parlamentare, Crin Antonescu trebuie să aibă puteri discreționare în partid?
Discutăm din nou despre puncte de vedere. Eu, în calitate de membru disciplinat, care cunosc statutul partidului, și îl respect, am întotdeauna opinii. Spun că, înainte de a ieși în public cu problemele interne ale unei organizații, indiferent la ce nivel, trebuie să îți epuizezi toate mijloacele de luptă internă.
Indiferent de cât de mare este scorul unui partid, cât de charismatic și de bun comunicator este un lider, un lucru este obligatoriu pentru toată lumea. Disciplina statutară și nu în ultimul rând responsabilitatea politică a acțiunilor tale.
În acest moment, dacă cineva, indiferent de poziția politică, administrativă sau guvernamentală din PNL, ar lăsa „frâiele” din mână cred că am asista, bineînțeles, pe fondul unor frustrări, nerealizări, neajunsuri etc., la o ceartă generală. Nu știu dacă acest lucru ar fi benefic cuiva din PNL.
Merită Călin Popescu Tăriceanu (cel mai bun prim-ministru post-decembrist) să fie tratat de către Antonescu ca un dușman al poporului? Și asta în timp ce un individ de o factură morală și intelectuală cel puțin dubioasă (a se citit Gigi Becali) este „primadona” marelui partid istoric…
În Partidul Național Liberal a existat dintotdeauna și există și acum o foarte mare libertate de opinie. Din păcate, o persoană cu experiența și poziția domnului Călin Popescu Tăriceanu, a ales varianta unei conferințe de presă pentru a-și susține propunerile, când putea să o facă în cadrul Congresului PNL, cadrul cel mai legitim pentru dezbateri privind deciziile partidului.
Congresul Extraordinar al PNL, convocat pe 22 februarie, este forul statutar în care se pot ridica orice chestiuni sau opinii legate de traseul de până acum al liberalilor sau de opțiunile pentru viitor. Din nou este o nuanță în întrebarea Dumneavoastră.
Revin asupra celor spuse mai sus. Nu cred că, fără disciplină, un partid poate să ajungă mare sau poate să se mențină acolo unde este.
Cât despre … Gigi Becali, el este o pată de culoare, într-un partid în care își au locul de la academicieni până la … Gigi Becali.
Cum credeți că se va solda scandalul care se manifestă astăzi în PNL, la cel mai înalt nivel?
Nu cred că este un scandal în PNL. Cred că sunt doar opinii, spuse neîndemânatic, sau poate cu țintă precisă. Sper ca, la Congres, toți colegii care au de spus lucruri importante pentru partid, pentru parcursul nostru spre viitor, să le spună, să vină cu propuneri, să creeze acea emulație a unor discuții folositoare tuturor și să își asume pozițiile luate.
De fiecare dată în PNL au contat argumentele și cred că, în fața unor argumente solide, și cei mai înverșunați adversari își vor recunoaște eroarea. În concluzie, cred că acest Congres va lămuri toate lucrurile.
Credeți că USL va rezista, în continuare, avându-se în vedere și pretenția unor pesediști, aceea de a-și numi propriul lor candidat la președinția României?
Decizia privind candidatul USL la Președinția României a fost luată în primăvara anului trecut. Trei Congrese – PNL, PSD și PC – au decis un candidat unic la prezidențiale, care să reprezinte USL, în persoana președintelui PNL, Crin Antonescu. Acest lucru îl știu foarte bine și liberalii și conservatorii și social-democrații. Cât despre opinii… nu putem să-i oprim pe social-democrați ca să aibă opinii despre acest lucru, când, chiar unii liberali au opinii.
La această construcție a stat la bază voința a doi oameni: Victor Ponta și Crin Antonescu. Până în acest moment, cei doi nu au dat semne că ar avea poziții divergente, de nenegociat sau ireconciliabile.
Este evident că, în partidele noastre, sunt și păreri diferite, de asta spunem noi că trăim într-un sistem democratic, să putem să ne spunem părerile, chiar și cele divergente. Dar asta nu înseamnă că această construcție, care încă nu și-a luat botezul de foc al unei guvernări, să nu reziste. Oricum, mai devreme sau mai târziu, acum sau peste 10 ani cele două partide se vor separa, când interesele lor vor deveni divergente sau nu vor mai avea nevoie unul de altul.
Putem spune, în final, d-le Bircea, parafrazându-l pe Petre Țuțea că „liberalismul, strâns unit în jurul fostului partid comunist, ne duce ca trenul la destinație”?
Mă tachinați cu această întrebare. La douăzeci și trei de ani de la evenimentele din decembrie 1989, nici socialiștii nu mai sunt ce erau și nici liberalii nu mai sunt la fel. Lucrurile evoluează, la fel și noi. Nu știu ce se putea întâmpla dacă astăzi, acum încă mai eram sub luminoasa conducere a lui Emil Boc al XX-lea și Traian Băsescu – eternul.
Sper că acest tren, chiar așa categorist de dumneavoastră, să aibă suficienți cai putere să ne ducă acolo unde spunea Petre Țuțea. La destinație!
A consemnat Dragoș Sîrghie
Votati PRAZU’