AcasăPOEME DE MĂTASE
Array

POEME DE MĂTASE

O lucrare literară de o deosebită originalitate s-a impus pe scena liricii românești în a doua parte a lui 2016. Poartă un titlu sugestiv: «Versuri și mătăsuri consonante » și e semnată de Dumitru Sârghie și Alina Neagoe, doi cunoscuți poeți care și-au împărțit la egalitate spațiul cărții concepute ca un bloc-notess major. Editura «Hoffman», care a realizat-o, s-a întrecut pe sine atât în concepția tehnică cât și în cea estetică, alături de Dragoș Sârghie care semnează coperta și tehnoredactarea.

Parcurgând cele 44 de poeme și încă 44, cititorul rămâne surprins de titulatura lor, aceeași la ambii autori, și rămâne cucerit de farmecul pe care îl emană titlul volumului, prin asocierea versurilor cu mătăsurile, pânzele diafane ce aduc parfumurile orientului îndepărtat și potențează actul creației lirice în factură clasică, așa cum o trudește preponderent Dumitru Sârghie, ori actul versului modern cu metrica liberă, în largă respirație, așa cum ne-o oferă în general Alina Neagoe.

Layout 1Deschiderea cuprinsului cu „Poema ultimei cunoașteri” e semnul implicației filosofice și al iubirii, prezente în majoritatea pieselor lirice împodobite cu imagini artistice, provocate de zborul fantastic al lui Pegas. Astrofică, „Poema ultimei cunoașteri” este vârful de lance ce deschide ambele jumătăți de carte. Aruncându-și lumina, culoarea și mireasma peste ideile în clasic sau în alb, poezia lui Dumitru Sârghie se revarsă printr-un complex caleidoscopic: „eu mă căznesc în fel și chip / să scriu poeme pe nisip,/ duios să mi le zboare vântul,/ să-ți umple gândul și veșmântul…/ poeme vechi, poeme noi, cu voluptate și altoi,/ cu rime verzi și versuri stranii,/ plutind miraculos ca banii / care-ți coboară lent pe sâni,/ conduși de îngerii păgâni…” Atmosfera minulesciană e dominantă, totul răscolește în jur, mascat filosofic, cunoașterea prin mijlocirea artei literare. Alina Neagoe recurge tot la rimă, într-o construcție mai amplă, cu metrică oscilatorie. Atacă printr-o deschidere florală. Din „cuvintele potrivite” se alcătuiesc imagini surprinzător de frumoase, unice în arta lirică: „Zorile ce-mi bat din rai au călcâie de bujori / Peste colbul zgâriat al nimicului de ieri”, apoi înnobilează mesajul prin aducerea în scenă a lui Dante și Macedonski.

Se doarme în poemul următor pe o ferigă pentru un strop de odihnă necesară lungului șir de piese ce urmează într-un „zbor către lumină”, lucrat în inspirație și metrică populară de Dumitru Sârghie: „Mădălină Lină,/ floare din grădină,/ zbor către lumină / prin pulbere fină…” Zborul e potențat de Alina Neagoe: „De verde, de soare, de flori de visare…/ Dormind și călcând pe veri și splendoare”. Tot poeta intră cu „Majestatea Sa Crinul imperial” în „Timpul Zidirii”. „Infinita înviere” dă prilejul lui Dumitru Sârghie să ridice verbul spre înalta ortodoxie, dar, arghezian, nu renunță în final la omenescul provocator: „Să mă ucidă și-apoi să mă-nvie,/ să pot căta la mândra mea sub ie”. Alina Neagoe forează la adâncime: „Eu tot mai visez ca, înviind într-o noapte,/ să mă întâlnesc cu mine însămi”. Supuși melancoliei, cei doi autori au nevoie s-o împărtășească aproapelui – „Bonjur, Tristesse” e răspunsul sentimental: „Bonjur Tristesse / Ești singura ce mi-a rămas alături / dintr-un noian de apariții fulminante ce-au spart / secundele, inutil, în mii de cioburi – se mărturisește A.N., iar D.S. recurge la Ființa Supremă: „Sunt responsabil de însingurarea-mi,/ ce-mi gâlgâie, o, Doamne,-ntru ființă”.

Însetați de poezie descoperă în „Versuri și mătăsuri consonante” tot mai multe paradisuri. În „Nostalgie”, „Rugăciune”, „Poema poemelor”, „Înfiorări”, „Labirintul cu oglinzi”, „Poetul”, „Mama” („Înger al meu, cârmuitor de soartă,/ din cuget ia-i povara cea din urmă / și spune-i că un rătăcit din turmă,/ adică eu, îi bate-acum la…Poartă” – Dumitru Sârghie).

Valoarea profundă a celor două cărți înfrățite e pusă în adevărata lumină critică de scriitorul Paul Aretzu în „Precuvântarea” numită „Un poet galant”, pentru Dumitru Sârghie și „Feminitatea complementară”, pentru jumătatea semnată de Alina Neagoe. După ce face asocieri de înaltă clasă cu personaje și opere din cultura universală: Solomon și Sulamita, Dante și Beatrice, Goethe și Lotte, Esenin și Isadora Duncan, Eminescu și Veronica Micle, intră în substanța poetică a volumului cu exemplificări concludente, cu judecăți ce caracterizează pe fiecare autor: „Dumitru Sârghie este un neoromantic și, paradoxal, un ludic neobosit”. Cartea discutată este „bicefală”. Poetul „este fastuos și inventiv”, este „un poet plin de har, având un simț natural al prozodiei”. Alina Neagoe –scrie Paul Aretzu- „are vocație antică, inventându-și propria realitate, iluzorie, de proiecție subiectivă, în care se simte în siguranță, ca într-o cochilie, nutrindu-și visele și speranțele, sentimentele sale”.

ION GEORGESCU 

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments