AcasăOpiniiPoetul Val Răzeșu – talent, educație, demnitate și caracter pe măsură

Poetul Val Răzeșu – talent, educație, demnitate și caracter pe măsură

Totdeauna, m-am rezumat la romanul „Crimă și pedeapsă” al lui Dostoievski, atunci când m-am referit la talentul și caracterul unui artist, fie pictor, poet, prozator, muzician, simplu muzicant, lăutar, împletitor de rogojini, făuritor de cămăși și pieptare populare, opincar de geniu etc.

Ideea pe care vreau s-o inserez aici constă în faptul că nu întotdeauna talentul nativ al unui creator este compatibil cu caracterul. Am cunoscut de-a lungul timpului scriitori, cântăreți la fluier și cobză, instructori de dans și dansatori, alte genuri de artiști… eclatanți în arta lor, însă, ca oameni – duplicitari, combinagii, mincinoși, avizi după putere și bani, pentru a-și cumpăra „supremația”, fățarnici, egoiști, hahalere și, mai ales, nerecunoscători față de cei care le oferă serviciile artistice, din prietenie și bun simț, tocmai pentru a le contura și mai mult acestor „geniali” măreția în fața lumii…

Am avut, însă, parte și de contrariul acestor specimene, care întruchipează profilul de tip Yanus Bifrons, întâlnind artiști cu talent, dar și cu caracter pe măsură. Unul dintre ei este, fără îndoială, cunoscutul poet Val Răzeșu, din Constanța. Un poet și un Om, în fața căruia îmi scot pălăria fără nicio rezervă…

Poet și publicist remarcabil, patriot autentic, dintre aceia care nu-și strigă patriotismul în piața publică, pentru ca, apoi, în grupuri restrânse să-și bage… picioarele în ea de țară și în el de neam, Val Răzeșu este, din punctul meu de vedere, dar și al altora, mai pregătiți intelectual decât mine, modelul moral și profesional al scriitorului de care avem nevoie, în aceste vremuri tulburi, lipsite de cel mai vag fior metafizic și transcedental.

Felicitări, Val Răzeșu pentru talent, educație și demnitate!

Dumitru SÎRGHIE

Lumina împărătească a misterului

de Val RĂZEȘU

Ceasul trage cu revolverul
clipele se frâng
arătătoarele aleargă
să le pună cătușele de sidef
ale umbrei
ale tristeții
Dar clipa
clipa sublimă
deschide larg ferestrele
de cristal ale zorilor
și ciocârliile
toate ciocårliile lumii
iau în cioc câte un cuvânt
și se înalță pe verticala Cântecului
izbindu-le de soare
Și sună argintul
din brațele cuvintelor
și cupola cerului răsună
luminându-se
de numele tău!

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments