Ponta e urât de popor mai ceva decât era urât Nicolae Ceaușescu și infinit mai urât decât Traian Băsescu. Tinerețea, ușurința cu care vorbește două-trei limbi străine de circulație internațională, șiretenia cu care l-a călcat în picioare pe „nevârstnicul mădular” Crin Antonescu (admițând că șiretenia la români e o virtute), precum și succesul lui la femei, ei, bine – toate acestea i-au fost total umbrite de lipsa lui de morală și de caracter.
Ba, chiar, putem spune, fără să greșim, în acord fiind cu nostalgiile celor care poartă încă doliu politic după Ceaușescu, Băsescu și Vanghelie, din punct de vedere caracterial, Ponta e la 10 m sub pământ față de cizmarul Ceaușescu, de marinarul Băsescu și față de „ciumecul” Vanghelie.
Farsa în care Victor Ponta a băgat poporul român mai are un pic și duce la tragedie… Sub Ponta, nu mai funcționează nimic în afara minciunii și a economiei subterane. Între hăhăiala cosmică a lui Băsescu și abjecția lui Ponta, românii aleg hăhăiala, în lipsă de altceva. Din punct de vedere politic, Ponta se comportă ca la bordel, spunându-i PSD: „Dezbracă-te să te…”, „Îmbracă-te, că nu te mai…”
Cum să-l mai suporte pesediștii, când el scoate, pe gaura gurii, numai enormități, dezicându-se, de la o zi la alta? Cum să-l mai suporte românii, când el spune că „partidul e mai important decât Guvernul”? Adică, jucăria asta monstruoasă, care se cheamă PSD, e mai importantă decât viața românilor! Adevărații bărbați politici consimt să piardă, pentru ca țara lor să câștige. Victor Ponta i-ar da foc țării, numai să rămână premier.
Prin comportamentul lui infantil și iresponsabil în același timp, Victor Ponta ridică triumful vulgarității, al prostiei înfumurate, al grandomaniei deșănțate și al submediocrității politice la rang de stat și de doctrină personală și națională. Nimicnicia lui nu mai are de-a face cu PSD, iar adevărații social-democrați (care mai sunt, totuși – floare rară) sunt cutremurați de impostura acestui politician de nimic.
Rămas aproape singur (Rovana Plumb și Dolianschi sunt doar doi cățeluși de pluș), Victor Ponta nu mai contează în nicio formulă politică, iar împreună cu ceilalți pesediști, care se prefac că-l iubesc încă, el contează și mai puțin.
Cu toate acestea, românii nu vor înțelege niciodată de ce un partid atât de mare stă încă la mâna unui fanfaron.
Ponta conduce un guvern, așa cum s-a gândit el să-l conducă. La mișto! Gândește așa cum a fost gândit el de Ion Iliescu. În chip comunist, populist, stahanovist… Guvernând împotriva propriului popor, el a depășit de 14 ori norma de prostie și mitocănie admisă oficial de un partid de stânga, derivat din PCR.
Întrebarea e: ce naiba caută acest NEOM în istoria României? Așa-zisa lui retragere din fruntea PSD e doar o amânare a deznodământului. Ziua Zet se apropie și, după ea, pentru Ponta, nu mai urmează nimic… Scrisoarea lui către Plumb și Dolianschi nu reprezintă decât o haită de cuvinte, din care reiese sfârșitul călătoriei lui politice. A încercat, pe ultima sută de metri, să smulgă niște lacrimi milioanelor de români care l-au votat (dar care acum îl disprețuiesc), înjurându-i pe Iohannis și Băsescu.
Am spus că plagiatorul este sub demnitatea lui Vanghelie, cel „natural, ca brânza de oaie”. Atenție, Victore, Cârlanule, și căcărezele de oaie sunt tot naturale și asta ai produs tu, până în prezent: căcăreze!
Gata!
Dumitru Sârghie
