Dumnezeu se arată prin faptele oamenilor, El adăstând în inimile celor care fac bine aproapelui lor, conform tainei ortodoxiei noastre milenare. Prin danie, bunătate, priință, socotință și ajutorință, omul contemporan încă mai poate înălța munți de credință, culegând, apoi, miracolul și îndumnezeirea, conform credinței sale.
Întru astfel de cuvinte, care se pot adeveri, chiar și în aceste vremuri, în care Anticristul domină „…Colțul de cer,/ Din țara lui Lerui-ler”, cum ar spune marele profesor și teolog Nichifor Crainic, stă chezășie Marin Scurtu, primarul comunei Optași-Măgura, care ne-a spus o poveste adevărată, cu personaje adevărate, o narațiune ce ține de puterea lui Dumnezeu și de revenirea noastră la credință.
Bunul Dumnezeu intervine, se uită și ajută pe cei care cred în El!
Iată ce ne-a spus Marin Scurtu, primarul comunei Optași-Măgura:
«Bună ziua și bine ați venit pe la noi! Vă voi povesti un caz aparte pentru comunitatea noastră, care se referă la numitul Mărgărit Popescu… Și, de aici, tragem concluzia că Bunul Dumnezeu intervine, se uită și ajută pe cei care cred în El! Vreau să vă spun că personajul acestei scurte istorisiri, Mărgărit Popescu, era la ajutorul social, conform Legii 416… Un om muncitor, dar bețiv, alcoolic… Seara te uitai pe drum să nu dai peste el, pentru că el umbla, din șanț în șanț, însoțit de o cățelușă, care îl priveghea, ca pe ochii săi din cap, cum se spune… Cățelușa aceasta a fost și este, în continuare, îngerul lui. Șoferii care circulau pe străzile comunei noastre trebuiau să fie foarte atenți, ca să nu-l calce pe Mărgărit, cu mașina, în ajutorul lor venind și Crina, cățelușa, care, într-un anume fel, și-ar fi dat viața pentru stăpânul ei. Fiind de culoare albă, Crina era un fel de semnalizator, pentru cei de la volan, pentru că ea, învârtindu-se în jurul lui Mărgărit, era cea dintâi ființă nobilă, care își arăta prezența…
La un moment dat, după ce am pus la punct sediul nou al primăriei, am hotărât să construiesc o Troiță, între Dispensar și Primărie. Se numește „Troița Sănătății”… Am făcut-o cu gândul că lumea, venind la Dispensar, se poate închina la Dumnezeu și Dumnezeu, în marea Sa Mărinimie, le va da o șansă suferinzilor, să meargă mai departe, în viață. Am vorbit cu meseriașul, d-l Marian Petcu, și ne-am apucat de Troiță. Meșterul mi-a spus, la un moment dat: „D-le primar, găsiți-mi și mie un băiat, care să mă ajute și pe mine aici…” Și pe cine credeți că am găsit? Pe Mărgărit, care, unde credeți că era? Era la bufet, bineînțeles! Făcea de „strajă” la bufet! Rezema pereții, în starea lui de beție, cu care își purta Crucea, înspre Golgota sufletului său viciat de alcool. Și i-am zis: „Hai, mă, Mărgărite, hai să ajuți și tu la construirea Troiței!” „Hai, domn’ primar, că te ajut!” Pentru că el e, totuși, era/este, nativ, un om săritor, binevoitor, și nicidecum respingător, mai ales atunci când era ceva mai treaz…!
Și, uite-așa, Mărgărit a venit la Troiță și l-a ajutat pe Marian Petcu! Și, zic eu, tot datorită Lui Dumnezeu, care își exercită harul prin oameni, a făcut asta, fiindcă, acolo, în imediata apropiere, asistenta medicală de la Dispensar, doamna Florina Sandu, i-a spus: „Mă, Mărgărite, hai să îți fac un test…” Inițial, Mărgărit nu prea a vrut, dar, în final l-a convins să-i facă un test, care se referea la Hepatita C. Făcându-i test, a constatat că Mărgărit a ieșit pozitiv. Atunci, ea s-a alarmat, mi-a spus despre acest lucru: „Domnule primar, Mărgărit a ieșit pozitiv la testul pentru Hepatita C și aș dori să-l băgăm în programul național pentru această maladie!”
Atunci, am vorbit cu Mărgărit, explicându-i care sunt cauzele bolii lui și că, în caz că refuză internarea, va face ciroză și va muri…
A înțeles Mărgărit… L-am băgat în programul național, pentru Hepatita C. Am fost cu el, la Craiova, de trei ori. A respectat, cu sfințenie, tratamentul și nu a mai consumat alcool. A înțeles că această boală este certată definitiv cu alcoolul. A făcut trei cure de tratament, care au costat aproximativ 600-700 milioane lei vechi, pentru o sigură cură. Mărgărit s-a comportat exemplar ca pacient și s-a făcut bine.
Făcându-se bine, Mărgărit a plecat și el la muncă. L-a învățat un băiat de aici să meargă cu tractorul pe câmp, să are etc. După o perioadă, m-am trezit cu Mărgărit, zicându-mi: „Domnu’ primar, am strâns și eu niște bani… Ce să fac cu ei?” „Cât ai strâns, mă, Mărgărite?”, l-am întrebat! „Am strâns 150 de milioane de lei (vechi – n.r.!)!” Acum vreo 7-8 ani, lui i-a luat foc casa și stătea într-o casă, neterminată, a unui frate. „Mă, Mărgărite, hai să ne apucăm să-ți facem casa!” A acceptat și ne-am apucat de casă… Cu banii lui, cu ajutorul nostru, al prietenilor din comună, am zidit, am tencuit, acum suntem la vopsirea pe dinafară. Mai avem de lucru cu interiorul: să-i punem parchet, gresie și ce mai trebuie, pentru o casă decentă. Mărgărit a fost foarte entuziasmat și era primul acolo, la muncă, pentru că era casa lui… Vreau să vă zic că eu sunt total mulțumit de el… Vrem să sfințim casa, până la intrarea în Postul Paștelui, adică în luna martie…
Acum nu mai bea deloc… A înțeles perfect situația. Acum, Mărgărit este, pentru o perioadă, paznic la o societate de construcții, care construiește un pod pe raza comunei noastre. Are banul lui, pentru a nu mai apela la nimeni, să-și termine casa, să bage și curent și tot ce trebuie. La 45 de ani, Mărgărit a început o nouă viață… Concluzia este: „Să credem în Dumnezeu, pentru că și Dumnezeu va avea grijă de noi, de fiecare!»
Acum îmi fac casă: casa caselor mele…
Am stat de vorbă și cu eroul acestei povești miraculoase. Muncea la casa lui, alături de un meseriaș, binevoitor și bun samaritean, care a fost de acord, la rugămintea domnului primar, să-i finalizeze lui Mărgărit căsuța lui din poveste…
„Eram la muncă, la Troiță, și doamna asistentă m-a chemat să-mi ia sânge din deget și mi-a spus că am Hepatita C. Apoi am fost la Craiova și am făcut toate analizele și mi-au dat tratament. Am stat la Craiova patru zile internat, apoi mi-au dat două rețete. Am ținut primul tratament și m-am dus iar la control… Au spus că e bine. A doua – la fel! Și acum trebuie să mă mai duc să mai fac, din nou, un control. Mă simt mult mai bine și am lăsat băutura. Acum îmi fac casă. Casa caselor mele, în care vreau să-mi duc viața mai departe…
M-au ajutat foarte mult d-l primar și oamenii din comună… Dar, în toată această întâmplare, prin care am redevenit OM, a intervenit Bunul Dumnezeu, care acum locuiește în inima mea și alături de cățelușa mea, Crina, care mi-a fost fidelă, indiferent de situația în care m-am aflat, de-a lungul vremii. Mulțumesc tuturor…”, ne-a spus Mărgărit, făcând semnul Crucii și uitându-se, îndatoritor, către Cer…
Dumitru Sîrghie
