Este o persoană activă și curioasă. Nu a fost în stare de hibernare în timpul studiilor și, chiar din primul an de facultate, a încercat să facă ziaristică. Vorbim despre Andreea Gușe, moderatoarea emisiunii „De vorba cu Andreea”, de la Prima TV Slatina. Despre provocarea pe care a trecut-o cu brio și reușitele acesteia, aflăm din interviul următor.
De unde pasiunea pentru scris?
Cred că pasiunea și dorința de a scrie au existat dintotdeauna în subconștientul meu. În educația pe care am primit-o, cultura insuflată de mama mea și tatăl meu, care mă îndemnau să citesc, iar acest lucru a rezonat cu ființa mea. În prezent, scrisul meu nu ar putea fi posibil fără iubire.
Roșu Vertical se numește. Este o carte de poezii, iar prefața cărții este realizată de marele scriitor Tudor Opriș, pe care l-am cunoscut la Arbănași (Buzău) într-o tabără de creație, unde erau prezenți laureații țării. Am făcut parte din cenaclul Săgetătorul, unde am reușit și eu să public o parte a poeziilor mele.
Ce amintire plăcută te leagă de acea perioadă?
Sunt multe. Dar mi-a rămas în suflet și, de fiecare dată, îmi amintesc cu drag când am primit premiul II pe țară la secțiunea maturi de la poetul Grigore Vieru. Eram în clasa a IX a și d-na profesoară de Limba și literatura română, Corina Monea, m-a îndemnat să trimit poeziile mele la un concurs național.
Am pus într-un plic poeziile și le-am trimis la adresa recomandată. Nu mi-a trecut prin cap să scriu că sunt eleva a Liceului „Ion Minulescu”. După câteva săptămâni, am aflat că am câștigat un premiu și am mers împreună cu d-na profesoară și colegii de clasa la Casa de Cultura a Sindicatelor. Am avut șansa ca poeziile mele să fie jurizate de către marele poet Grigore Vieru, care m-a desemnat câștigătoarea premiului II în acest concurs. Însa, din cauza unor probleme de sănătate, Grigore Vieru nu a putut fi prezent pentru a-mi înmâna premiul, desemnându-l pe marele George Țărnea.
S-au epuizat toate premiile la secțiunea adolescenți, iar eu, cu lacrimi, în ochi i-am spus d-nei profesor: „Nu am câștigat nimic! Poeziile mele sunt plate!” Însă, în câteva secunde îmi auzeam numele: premiul doi la secțiunea maturi îi aparține d-nei Andreea Gușe.
Se așteptau ca pe acea scenă să urce o doamnă, nu un copil. Parca aud și acum cuvintele marelui George Țărnea: „Premiul doi la secțiunea maturi este cu mult mai important decât premiul întâi la adolescenți. Te înalță în ochii noștri și mai mult”.
Priveam din sală cum după mine urcau pe scena pentru premiul III, IV oamenii ce aveau peste 50 de ani și atunci am înțeles că nu trebuie să abandonez scrisul niciodată.
Urmează să scrii altă carte de poezii sau proză?
Nu am încercat niciodată să scriu proză până în toamna anului 2013, când am scris o carte intitulata „Aproape și totuși atât de departe”. Încă lucrez la ea și aștept să se ridice pretențiilor mele.
Când ai început să activezi în domeniul jurnalistic, cum a fost la început să lucrezi într-o redacție?
Am încercat marea cu degetul chiar în primul an de facultate. Situația financiară a familiei mele era destul de grea și am hotărât că trebuie să îmi câștig singură existența. Urmărind o emisiune la OTV, unde era invitată Adriana Bahmuțeanu, am hotărât să merg să vorbesc cu ea, cerându-i ajutor. Plină de emoție, am rugat-o să mă ajute să am propria mea emisiune. A început să zâmbească și mi-a spus: „Aspiri dintr-o dată la prea mult. Te aștept la revista „ZĂU!” și, dacă meriți, te angajez”.
Acolo mi-am consolidat pasiunea pentru una dintre cele mai apreciate, dar și hulite meserii de pe pământ: jurnalismul. Despre atmosfera din redacții, ce pot să spun? Cred că e diferită de la un trust de presă la altul, însă toate păstrează aceleași ingrediente – forfota, lucrul contracronometru și suspansul. La revista „ZĂU!” am lucrat timp de un an de zile, alături de oameni bine pregătiți de la care am avut ce învăța.
Ai activat mai mult în presa scrisă. Cum se face că ai ales televiziunea, te gândești să te întorci vreodată la presa scrisă?
În cazul meu, pot să zic că televiziunea m-a ales pe mine. În 2006, am intrat în Televiziune ca reporter la OTV, cu ajutorul Adrianei Bahmuțeanu și, paralel, în week-end, am făcut emisiuni medicale la OLT TV Slatina, timp de 4 ani. În 2011, când am publicat cartea „Roșu vertical”, am început colaborarea cu Prima TV Slatina. Totul a fost imprevizibil, iar propunerea de a veni la Prima TV Slatina s-a ivit într-o perioadă în care mi-am dorit să revin definitiv în Slatina.
Presa scrisă este la fel de apropiată sufletului. Pot să zic că este prima mea dragoste. Mi-aș dori să le pot îmbina.
Cum a reușit Andreea Gușe să echilibreze studiile și jobul?
Nu e ceva neobișnuit pentru mine, mereu am îmbinat facultatea cu munca. Recunosc, ce-i drept, că nu a fost deloc ușor și că am uitat ce înseamnă „viața de student”.
Care este cea mai importantă experiență profesională pe care ai avut-o? Ce ai învățat din jurnalism?
Un jurnalist nu știe niciodată ce îl așteaptă a doua zi, nici chiar peste o oră. Aceasta este cea mai interesantă parte a meseriei. Fiecare material realizat, fiecare om pe care îl cunoști, dar și fiecare critică te imunizează și te ambiționează. Asta se învață în jurnalism, zi de zi.
Jurnalismul presupune și sacrificii. Tu ai renunțat la ceva pentru ca astăzi să fii mândră de ceea ce faci?
Personal, nu pot spune că fac vreun sacrificiu foarte mare. Îmi dedic practic tot timpul profesiei mele și îmi place asta.
Ce nu are jurnalismul nostru, ce îi lipsește?
Independența și echidistanța. Jurnaliștilor le lipsesc adesea creativitatea, curajul și inițiativa. Apar tot mai mulți amatori, emisiuni care mustesc a goliciune, dezbateri plictisitoare și materiale scrise agramat. Din alt punct de vedere, presa de la noi a înregistrat progrese uimitoare în ultimii ani, iar apariția mai multor televiziuni și ziare a schimbat radical peisajul mediatic din țară.
Dumitru Sârghie