“Prințul cianurilor” pe România!

„Morții nu mai au liniște în Roșia Montană. Am început să-i dezgroape înainte de 7 ani. De-abia apucă mortul să se răcească nițel, că vin rudele «înarmate» cu sape, colaci și colivă, să-l planteze în altă comună. Toată treaba se face legal, la lumină, sub patrafirul popii. Ruda primește bani frumoși pentru groapa eliberată, de la Roșia Montană Gold Corporation – compania care încearcă să obțină dreptul de a stoarce de aur munții comunei, măcinându-i și trecându-i prin cianură. Sunt nouă biserici în Roșia și opt culte religioase. Până acum, clopotele băteau de sărbători și când murea vreunul. Acum, oamenii s-au zăpăcit, nu mai știu de ce bat clopotele, pentru cei dezgropați sau pentru morții proaspeți”.

Iată, dragi cititori, un text zguduitor, scris în anul 2008, de un mare prieten al nostru și al Liniei Întâi, poetul și publicistul Claudiu Iordache.

Senatorul Darius Vâlcov:

„Am votat împotrivă, gândindu-mă la mine și la generația viitoare”

Revenind la zilele palpitante pe care le trăim astăzi, un alt text patriotic și nemăsurat de tandru ne furnică inimile înfiorate de spaima prăpăstiosului proiect de la Roșia Montană. Acesta aparține conjudețeanului nostru Darius Vâlcov și l-a rostit imediat după de a dat aviz negativ cianurilor de la Roșia Montană, la Comisia de Administrație și Mediu, al cărei președinte este: „Am votat împotrivă, gândindu-mă la mine și la generația viitoare și mă gândesc că această exploatare se va putea face și peste mai mulți ani, când –  probabil – vor exista și alte tehnologii decât cianurile. Nu a fost o decizie politică, nu ni s-a recomandat cum să votăm, fiecare a votat așa cum a dorit. Există și în acord și în lege multe posibilități ca operatorul să nu respecte procedurile… Am considerat că nu merită să sacrificăm nici măcar un sfert din viață, darămite mai multe vieți… Noi nu am votat împotriva acestui proiect, am votat împotriva acestei legi, acestui acord, tocmai pentru că ne-am gândit la soarta copiilor noștri.

Dacă am fi pus pe primul loc banii, raportul ar fi fost unul favorabil”.

Un examen greu pentru Darius Vâlcov

Nu-i așa că această splendoare de flăcău de pe malul Oltului, de la Slatina, intrat în politică la o vârstă fragedă, chiar merită respectul compatrioților săi, când vorbește atât de frumos despre viitorul copiilor noștri și despre viitorul copiilor copiilor noștri?

De mult nu ne mai solidarizasem noi – cei din Linia Întâi – cu Darius Vâlcov și cu ideile sale… Mărturisim că ne pregătisem chiar să-i facem un elogiu și să ne căim pentru afuriseniile pe care le-am mai scris și noi – cu inima strânsă – la adresa domniei-sale.

Însă, nici n-am apucat bine să-l celebrăm pentru poziția sa anticianură, atât de tranșantă și de triumfală, căci – iată – vulpoii copy-paste Victor Ponta și Dan Șova l-au uns pe Vâlcov, peste noapte, în postura de Prinț al cianurilor pe România, dându-i pe mână o Comisie care să analizeze acest scandal al secolului numit Proiectul „Roșia Montană”.

Un examen greu pentru Vâlcov, poate cel mai greu examen din viața lui, o încercare dificilă, din care poate ieși ca un erou al națiunii sau ca un om învins de propriul său partid sau de Piața Universității, un om căzut politic, asupra căruia poporul român își va revărsa toată mânia acumulată pe parcursul celui mai prost guvern din istoria României, guvernul Victor Ponta.

Începutul sfârșitului lui Vâlcov în PSD sau evadarea în… onoare?

Atunci când și-a dat demisia din PDL, Darius Vâlcov a invocat o serie de motive, criticându-și crunt guvernul și partidul care  l-au făcut om, atât pe el, cât și pe alți mulți bălășești din preajma sa. Printre noianul de critici și afurisenii pe care Vâlcov le-a adus nenumăratelor guverne Boc, la loc de „cinste” erau arătate minciunile miniștrilor PDL din acea epocă, nefinanțarea unor proiecte de  notorietate pentru Slatina și Olt, cum ar fi centura ocolitoare a orașului Slatina, canalizările și construirea de grădinițe și creșe prin PNDI, inechitățile flagrante între orașele și județele preferate de guvernul Boc, cu privire la finanțarea unor astfel de proiecte etc.

Astăzi, Darius Vâlcov observă cu tristețe – sperăm! – că partidul care l-a înfiat a ridicat minciuna și impostura la rang de proiect național, hoția și fărădelegile s-au triplat sub guvernul premierului Ponta, el însuși declarat de popor ca fiind primul mincinos al țării, iar investițiile au încetat definitiv, la Olt și aiurea, centura ocolitoare a Slatinei nu se va face niciodată, nemaivorbind de creșe, canalizări și grădinițe… Ce-ar trebui să facă Darius Vâlcov, văzând toate aceste lucruri? Să-și dea demisia, dacă-și respectă principiile în baza cărora și-a dat demisia din PDL.

Numai că, în acest moment, Darius Vâlcov este ostatecul unui partid ticălos, al unui guvern laș, care a pus botul la cașcavalul Gold Corporation, și care vrea să-și scoată castanele din foc cu mâinile bietului Darius Vâlcov.

Dacă Vâlcov reușește să promoveze acest proiect, legitimând sforăriile lui Ponta și Șova, partidul îl va încorona, poate că-i va acorda chiar un post de ministru. Îl va înjura, însă, o țară întreagă și va fi discreditat ca om politic. Dacă nu-și va duce la bun sfârșit misiunea de a promova acest proiect criminal, Darius Vâlcov va fi discreditat de partid.

Ar mai fi o a treia cale, anume ideea ca (sfătuit și de serviciile lui nașu’ Gușă) să-și dea demisia din PSD, pozând în fața poporului ca fiind, din toată ființa lui, împotriva dăunătorului proiect. Și atunci, poporul îl va aclama și-i va așterne covorul roșu pentru a călca, cu  distincție și onoare, pe drumul fără întoarcere al personalității sale politice, născute și nu făcute… Cu părere de rău, considerăm că Vâlcov nu-și permite să urmeze această ultimă și onorantă cale, fiindcă PSD – ca orice partid de sorginte comunistă – nu uită și nu iartă niciodată…

Dumnezeu să-i dea lui Darius Vâlcov mintea cea de pe urmă și să găsească soluția cea mai bună pentru a ieși din infernul cianurii în care nematurizatul și arogantul premier  Victor Ponta l-a băgat până la gât.

Dumitru Sârghie