AcasăInterviuProf. CECILIA ROMANIUC: Haosul din Educație se reflectă în comportamentul elevilor!

Prof. CECILIA ROMANIUC: Haosul din Educație se reflectă în comportamentul elevilor!

Continuare din numărul trecut!

Perioada liceului este una din cele mai frumoase și importante din viață. Fiecare dintre noi a întâlnit, atunci, persoane pe care nu le vom uita vreodată și, cu siguranță, le vom aprecia mai mult, odată cu trecerea anilor. Aceste persoane sunt profesorii și dirigintele clasei, ca o a doua familie, se poate spune. O asemenea persoană deosebită, cu care am avut privilegiul de a fi colegă, ca profesor și inspector școlar, este doamna profesoară Cecilia Romaniuc, dedicată și implicată meseriei de profesor, care și-a încurajat și ajutat elevii în orice situație.

Aflată acum la pensie, domnia-sa a fost de acord să ne împărtășească câteva opinii, povestioare din viață și din activitatea de la catedră, desfășurată timp de aproape 40 de ani, precum și din cea de inspector școlar și inspector școlar-general adjunct.

Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleză, franceză, italiană, rusă, spaniolă etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ați poziționa literatura română?

Interesantă întrebarea aceasta. Problema e că fiecare literatură comportă o anumită interpretare subiectivă, în funcție și de acumulări, în funcție efectiv de perioada în care s-a format și care l-a marcat ca viitor intelectual și în funcție de contextul social. În contextul acesta, aș situa literatura română nu neapărat în poziție fruntașă, dar nici la coadă. Față de Anglia, de Franța, de Italia, de Rusia, aș spune, în anumite situații chiar pe un onorant loc 3, depinde de operă și de scriitor. În alte situații nu, atunci când este vorba de imitație, aș punea-o mai spre sfârșitul clasamentului, dar ca originalitate, aș plasa literatura română prin primele locuri. Dacă e vorba de imitații sau de creațiile presupușilor dizidenți, aș situa-o mai spre sfârșitul clasamentului. Dar, ca privire generală, aș putea afirma chiar cu curaj, că literatura presupușilor dizidenți nu a fost neapărat situată pe primele locuri din punct de vedere valoric.

E o părere pur personală… Nu pot să-l pun de exemplu pe Nicolae Manolescu pe același loc cu Eugen Simion. Nu pot să îi pun pe toți pe același plan. Unii au fost chiar slabi.

Când ați început să scrieți? Subiectele cărților dv. au fost din viața personală sau nu au fost evenimente reale?

În 1970. Toate au fost evenimente reale și personajele, doar numele personajelor a fost schimbat. Și, din păcate, m-au marcat, mi-au făcut rău. Am fost așa de dezamăgită de oamenii care ulterior au devenit personaje în cărțile mele, încât nu îmi venea să cred că e posibil să trăiesc așa ceva.

Care sunt concluziile dv. în privința scrisului ?

Punând în paralel mijloacele moderne de comunicare și de consemnare a realităților pe care le trăim, cu scrisul, cel puțin în ceea ce mă privește, eu acord prioritate scrisului. Din păcate, oamenii nu mai citesc. Se rezumă informația în a o culege de pe net, de pe Instagram etc. Este o imagine reducționistă în ceea ce privește cultura. Oamenii nu mai citesc, se mulțumesc cu rezumatele de pe net. Ori o cultură generală nu o poți dobândi din rezumate și aș face comparație cu profesorii de elită de altădată de la Radu Greceanu. Erau profesori cu o cultură generală uriașă și nu cred că e rău să îi mai menționez încă o dată: Botez, Predescu, Popescu și desigur fostul mare director, Traian Biju, care a fost director o perioadă mai îndelungată și care are meritul de a fi construit aripile laterale ale liceului.

Ce ați pierdut și ce ați câștigat făcând meseria de profesor și de inspector școlar?

Nu am pierdut nimic. Din contră, ca inspector școlar, am câștigat foarte mult în ceea ce privește capacitatea de a-i aprecia pe oameni, de a face deosebirea între valorile reale și cele contrafăcute. Un mare câștig a fost și de a avea o imagine completă și reală asupra învățământului din județul Olt. În colateral, și de a avea posibilitatea să apreciez oameni din alte domenii care mai mult sau mai puțin aveau legătură cu învățământul. Astea mi le-a adus inspectoratul. Știi și tu, din experiența ta de inspector este, că, de multe ori aveai o părere, dar consemnai cu totul altceva, în funcție fie de comanda socială, fie de alți factori.

Care au fost cele mai mari satisfacții ale carierei dvs., dar și cele mai mari dezamăgiri?

Cea mai fericită a fost când foști elevi mai mult sau mai puțin buni mi-au urmat cariera. Ca insatisfacție, dezamăgirea că foști elevi, foști studenți, foste cadre didactice, m-au dezamăgit din punct de vedere moral, persoane care au fost favorizate și au avut mari beneficii în timpul regimului comunist, au devenit mari dizidenți.

Care sunt cele mai mari șanse pe care considerați că le-ați avut în viață?

Prima șansă: au fost profesorii mei din liceu, a doua șansă, că am făcut facultatea la Cluj, unde am avut și profesori excepționali și a treia șansă, foarte mare, a fost că am trăit în perioade istorice diferite putând să le compar. Am avut activiști de partid care au fost excepționali în ceea ce privește caracterul, activiști care au fost mizerabili, am avut colegi extraordinari, dar și colegi mizerabili și aceștia au fost pentru mine mari dezamăgiri.

Cum comentați anii de libertate de la Revoluția din 1989, personal dar și profesional?

Aș spune că, din punct de vedere formativ, au însemnat foarte mult pentru mine ca persoană, dar din punct de vedere al trăirilor personale, au fost ani de mari dezamăgiri, dovadă că și relațiile pe care le am azi stau sub semnul acestui mod de a vedea lucrurile.

Cum considerați că ar trebui să se reinventeze sistemul de învățământ?

Să se preia ceea ce a fost bun înainte de 1948, dar și ce a fost bun în perioada de stabilitate a liceului, indiferent dacă majoritatea manualelor erau traduceri după învățământul sovietic. Au fost foarte bune, s-a făcut un învățământ serios. Ceea ce se întâmplă acum în programele școlare e dezastru. Copilul termină liceul fără să aibă o orientare ordonată și sistematică. Totul este un haos general. Haosul din educație se reflectă în comportamentul elevilor: la școală, pe stradă, acasă.

În ultimii ani, asistăm atât în țară cât și la nivel mondial la o escaladare a violenței. Ce soluții credeți că trebuie găsite ?

Incapacitatea părinților de a înțelege necesitatea formării unui cod moral serios pentru copiii lor. Conduita părinților se reflectă în cea a copiilor lor. Părinții sunt prea toleranți cu comportamentul copiilor lor și extrem de exigenți, atunci când un profesor trebuie să impună anumite norme, de conduită și chiar recalcitranți față de cadrele didactice.

Consider, ca o soluție, întoarcerea la vechiul cod moral al marilor profesori care au făcut gloria liceelor și a facultăților de altădată.

Și o ultimă întrebare. Ce v-ar mai face fericită încât să spuneți: „Clipă, oprește-te!”   

Mi-aș dori ca România și noi românii să fim respectați în lume. Iar eu să mă întâlnesc cu foști elevi care sunt realizați în viață și să îmi mulțumească pentru că și eu am contribuit la ceea ce sunt ei. Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi fi acordat acest interviu.

A consemnat prof. dr. Ștefania Marineanu

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments