AcasăInterviuProf. Cecilia Romaniuc:  Nicolae Manolescu a ajuns într-o poziție înaltă, mai ales...

Prof. Cecilia Romaniuc:  Nicolae Manolescu a ajuns într-o poziție înaltă, mai ales datorită rivalității cu Eugen Simion!

Datorită dumneavoastră, mulți elevi au îndrăgit limba română. Există o tehnică, un meșteșug, prin care v-ați făcut materia mai atractivă și mai accesibilă?

Da. Prima condiție, cred eu că este iubirea de profesie, în cazul de față iubirea față de literatura română, ceea ce, desigur, este valabil pentru orice obiect de învățământ, la care aș adăuga, exact ce subliniam anterior, necesitatea interferenței între obiecte, astfel încât să creeze o panoramă culturală. Este ceea ce se numește concis predarea interdisciplinară, lucru pe care profesorii noștri îl făceau. N-aș putea să spun dacă azi se mai face sau nu, în epoca internetului, în epoca apariției altor mijloace mai mult sau mai puțin benefice pentru învățământ.

Ca să dau un exemplu, banal aș spune eu, iată, în interpretarea operei lui Rebreanu, la acea dată, profesoara mea avea curajul să facă apel la istoria României și atunci era o istorie chiar foarte apropiata de noi, pentru că, pe vremea liceului nostru, încă exista ceea ce se numea Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară și, din păcate, interpretarea literaturii era legată de situația concretă de acolo din Ardeal, de existența Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară.

După ce autoritățile sovieto-române au avut curajul să elimine această regiune, care se numea Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, deci, după desființarea acesteia, profesorii naționaliști, în sensul bun al cuvântului, iubitori de țară, de națiune și de tradiție, au continuat să refacă legătura dintre literatură și istoria națională. Aș da exemplul unui mare profesor de  română, ulterior devenit profesor la Facultatea de Filologie din Cluj, care, din motive tot de ordin politic, la un moment dat, a fost  profesor la Dăneasa, în județul Olt. Aș da exemplul lui, pentru că el făcea educație națională. Deci, este cazul marelui profesor Dumitru Popovici, ulterior cazul fiicei lui, Ioana Popovici Petrescu, care, repet, în predarea literaturii române, n-au uitat jaloanele morale în care se formaseră ei și părinții lor și au influențat și generația elevilor și ulterior a tinerilor studenți la filologie din perioada respectivă.

Și nu mai știu dacă profesoara mea de limba română, la rândul ei, a fost influențată de această pleiadă de mari profesori. Acolo, la Cluj, au suferit mulți, au fost arestați mari profesori pentru educație naționalistă. Acesta este adevărul.

Spre mândria mea și lauda profesorilor mei din facultate, vreau să spun că acești profesori, în majoritate, n-au abdicat de la principiile generale ale învățământului românesc de dinaintea reformei din 1948 și au perpetuat această stare pentru toate generațiile de studenți, indiferent care au fost consecințele suportate de ei în calitate de cadre universitare.

Cert este că am avut și profesori din facultate, din păcate, care făcuseră pactul cu noul regim și poate că acum îmi voi atrage critici, pentru că voi face o afirmație, care va încălca imaginea generală despre un personaj care a făcut carieră, a făcut epocă după 1989 și este vorba nici mai mult nici mai puțin de Doina Cornea. Pe vremea studenției noastre ea era secretară de partid și a făcut carieră în facultate deoarece ea și părinții ei fuseseră în lagărul de la Auschwitz și avea tatuat pe mână numărul respectiv. Ea nu știa limba română și ne traducea în limba franceză din limba maghiară. Aveam colegi, în majoritate ardeleni, care știau limba maghiară și înțelegeau modul ei de interpretare.

Eu am făcut cu ea nu numai cursuri, ci și seminarii, deși era, cred, numai lector la vremea aceea. A ajuns personaj principal datorită fiicei ei, dizidentă în Franța și a Anei Blandiana al cărei nume real este Otilia Valeria Coman, fiica unui preot din Oradea, mai mare decât mine cu un an.

Ana Blandiana s-a lansat în calitate de soție a lui Romulus Rusan, redactorul-șef de la „Tribuna”, publicație a regiunii Cluj, dar ca să fiu corectă, trebuie să recunosc că citea literatură, știa literatură, dar, în privința caracterului nu este cazul să spun ceva.

La un moment dat era de notorietate relația familiei Rusan, mutată la București, cu Emil Constantinescu, care și el ajunsese mare dizident, deși fusese secretar de partid al Universității din București.

Propulsarea lui Emil Constantinescu a fost făcută de Doina Cornea, de Ana Blandiana și Romulus Rusan cu care avea o strânsă amiciție. Ana Blandiana l-a cunoscut pe Emil Constantinescu prin intermediul lui Nicolae Manolescu.

În afară de Ana Blandiana, cu care ați fost colegă în facultate, știu că l-ați cunoscut și pe Marin Sorescu. Ce ne puteți spune despre întâlnirea cu acesta?

În calitate de inspector școlar general adjunct, în 1995, l-am cunoscut pe Marin Sorescu. Acesta a fost invitat de onoare de către oficialitățile județului Olt pentru a participa la atribuirea numelui Liceului Teoretic Balș, „Petre Pandrea”.

O mare valoare intelectuală a culturii române, o personalitate cu coloană vertebrală, un om de o mare finețe, a fost un oaspete sociabil, deosebit de plăcut.

Cu toate acestea, printre confrații săi s-au găsit și câțiva mari scriitori care l-au pizmuit, printre care Nicolae Manolescu, Ștefan Augustin Doinaș etc. Nu s-a obținut aprobarea pentru ca liceul să poarte numele Marin Sorescu, deoarece, chipurile, a fost implicat în meditația transcendentală, dar acuzat pe nedrept.

Ca să îl atace pe Marin Sorescu, Ana Blandiana a făcut o figură foarte urâtă. Atunci, a fost unul dintre personajele care l-au criticat. Era dușmănoasă, deși era fiica unui preot. Marin Sorescu a avut coloană vertebrală, iar ei l-au urât pentru asta, inclusiv Ștefan Augustin Doinaș, care a fost turnător la securitate și care, ulterior, a întors macazul. Și au pus așa-zisa lor luptă în scopul democrației.

Și Ștefan Augustin Doinaș a făcut pe dizidentul și luptătorul pentru democrație.

Tot așa pot spune și despre tânărul Paleologu, fost ministru și ambasador care a fost folosit de Securitate împotriva celor care mențineau linia națională.

Nicolae Manolescu a ajuns într-o poziție înaltă, mai ales datorită rivalității cu Eugen Simion! Au fost amândoi cam de o generație, Eugen Simion a luat-o pe calea națională, iar Nicolae Manolescu pe linia presupusei democrații.

A consemnat Prof. Dr. Ștefania Marineanu

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments