AcasăInterviuProf. CECILIA ROMANIUC:  Perioada în care eu am făcut liceul era marcată...

Prof. CECILIA ROMANIUC:  Perioada în care eu am făcut liceul era marcată de lupta efectivă dintre reminiscențele fostului regim și ridicarea noii clase politice

Perioada liceului este una din cele mai frumoase și importante din viață. Fiecare dintre noi a întâlnit, atunci, persoane pe care nu le vom uita vreodată și, cu siguranță, le vom aprecia mai mult, odată cu trecerea anilor. Aceste persoane sunt profesorii și dirigintele clasei, ca o a doua familie, se poate spune. O asemenea persoană deosebită, cu care am avut privilegiul de a fi colegă, ca profesor și inspector școlar, este doamna profesoară Cecilia Romaniuc, dedicată și implicată meseriei de profesor, care și-a încurajat și ajutat elevii în orice situație.

Aflată acum la pensie, domnia-sa a fost de acord să ne împărtășească câteva opinii, povestioare din viață și din activitatea de la catedră, desfășurată timp de aproape 40 de ani, precum și din cea de inspector școlar și inspector școlar-general adjunct.

Doamnă profesor Cecilia Romaniuc, vă mulțumesc pentru amabilitatea dv. de a-mi acorda acest interviu. În primul rând, de ce ați ales această meserie?

Alegerea profesiei, în general, cred că nu este rezultatul unei opțiuni la vârsta de 17 ani, cât aveam noi când am absolvit liceul. Alegerea unei profesiuni depinde de contextul social de situația din familie, depinde de situația economică a momentului și, desigur, în primul rând, odată de opțiunile persoanei respective, în măsura în care, la vârsta aceea, credem că un tânăr poate avea efectiv niște opțiuni foarte bine argumentate.

Dacă facem însă o comparație între ceea ce se întâmplă astăzi cu tinerii și ceea ce se întâmpla acum 50 de ani, și apoi, acum 30 de ani, situația diferă foarte mult. Și asta, pentru că au evoluat și copiii, au evoluat și părinții și, mai ales, au evoluat profesorii în funcție de vârstă, în funcție de acumulările, de asimilările pe care le-au avut pe parcursul vieții, în funcție de trăirile personale și de situația concretă pe care au întâmpinat-o în activitatea lor.

De ce profesoară de limba română?

Am ales disciplina respectivă, datorită, la rândul meu, profesoarei mele de limbă și literatură română din liceu, excepțională pentru acea dată, care zic eu, față de ceea ce trăim astăzi, avea un mod cu totul și cu totul particular de a-i implica pe elevi, în aprecierea nu numai a literaturii, ci și a contextului social în care trăiau. Profesoara aceasta ne obliga pe noi, ca elevi, la acea dată, să facem aprecieri, deci nu era un învățământ bazat pe memorat, ne învăța să gândim, ceea ce pentru vremurile de atunci era cu adevărat revoluționar.

Nu știu dacă fosta mea profesoară, pe care am respectat-o foarte mult și care m-a influențat în alegerea profesiei, a avut sau nu vreodată necazuri, tocmai pentru că ne învăța să gândim și să nu învățăm mecanic.

Eu am venit de la Rm. Vâlcea și am făcut liceul aici, la Slatina. Perioada liceului era la acea dată marcată puternic de ideologia timpului și această ideologie și-a pus amprenta inclusiv pe modul în care profesorii își apreciau datoria, în modul în care apreciau elevii și modul în care apreciau obiectul pe care îl predau.

Ori doamna mea profesoară de română ne învăța să gândim. Era profesoară la fostul liceu de fete, actuala Școală Nr. 1 Slatina. Sigur, contează foarte mult și faptul că directoarea liceului era soția celui mai bun și mai cunoscut medic stomatolog din Slatina, profesor de franceză  și limba română și, la rândul ei, a instituit o anumită atmosferă în liceu.

Să reamintim că, perioada în care eu am făcut liceul, 1957-1961, era marcată de lupta efectivă dintre reminiscențele fostului regim, care erau suficient de puternice încât să determine, din păcate, inclusiv arestarea profesorilor celor două licee și ridicarea noii clase politice, opțiune care nu neapărat era cea mai bună, ci era efectiv influențată de o activitate de îndoctrinare  Ceea ce a dus chiar la implicarea nejustificată a elevilor în luptele presupus politice între fosta generație de profesori și cea a profesoarei mele.

Aș da exemplu chiar pe unul dintre foștii mei colegi de liceu ajuns între timp prin evoluția evenimentelor într-o funcție și poziție socială și politică extrem de avantajoasă, dar care a generat  persecuții asupra unor mari profesori. Și aș spune că atunci au suferit inclusiv privare de libertate: prof. Botez, tatăl fostului ziarist Mircea Botez, marele profesor de geografie mister Popescu, profesorul de latină Marinică Predescu, care au fost anchetați și chiar arestați. Deci, noi aflam, colateral, toate aceste frecușuri dintre fosta și actuala generație. Nu știu dacă și fosta mea profesoară care m-a influențat pe mine în alegerea profesiei a fost sau nu arestată, dar câțiva din marii profesori ai celor două licee au făcut și închisoare din cauza asta. L-am întâlnit pe turnător, după vreo 30 de ani, ca președinte de comisie de Bacalaureat și surpriza mare a fost că devenise mare democrat, după ce în liceu contribuise efectiv la arestarea marilor noștri profesori.

Ce calități credeți că ar trebui să aibă un viitor profesor?

Luând în calcul exact modelul marilor profesori care au suportat rigorile perioadei despre care vorbeam, cred că cele mai importante calități ale unui profesor ar trebui să fie cunoștințele foarte solide, ceea ce profesorii pe care i-am numit aveau. Plus o conduită morală exemplară, ceea ce, de asemenea, profesorii noștri aveau, la care se adaugă și abstragerea din contextul social-politic al oricărui timp istoric, pentru că a generat drame. Făcând un calcul elementar, vechea ordine însemna la acea dată cam 15 ani de la război și vreo 12 ani de la ceea ce s-a numit reforma învățământului din 1948, reformă, care, dincolo de aducerea în prim plan a manualelor de tip sovietic a adus inevitabil și o gândire specifică timpului și modul acesta de a gândi, generator de drame pentru perioada liceului și a facultății noastre ulterior dispărut, din fericire, dar care la acea dată a provocat tragedii și cu subiectivism monstruos în tratarea operelor literare.

Aș adăuga că, deși avusese loc așa zisa reformă din 1948 a învățământului, marii noștri profesori, inclusiv cei care au fost privați de libertate, au avut înțelepciunea, curajul, de a promova un anumit mod de a interpreta operele literare și acest mod ne-a influențat în bine, ne-a creat niște repere morale deosebite, ei fiind apreciați și astăzi, ca maeștri ai profesiunii respective, după trecerea a mai mult de o jumătate de secol.

Prof. dr. Ștefania Marineanu

CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments