D-le profesor, cum și în ce împrejurări l-ați cunoscut pe prof. Curta?
Era în primăvara anului 1968, cred că prin luna aprilie sau mai, când am fost anunțat că am o notă telefonică la Primărie. Eu eram profesor la Școala Perieți, începând cu 1 septembrie 1964, prin „numire guvernamentală”, la vremea respectivă negăsind loc liber în Slatina, la Liceul „Radu Greceanu”. Am luat cunoștință de conținutul notei și m-am conformat. Eram convocat, „mâine”, la Secția Propagandă a Comitetului Județean P.C.R. Olt.
De felul meu, fiind punctual, „mâine la ora 8” am fost prezent. În anticameră, am mai găsit un tovarăș – am aflat pe urmă că era profesorul Ioan Georgescu, de la Liceul „Radu Greceanu”. Am făcut cunoștință cu el și am luat loc să așteptăm. După câteva momente, eu am fost invitat la președintele secției propagandă. Am rămas surprins că dânsul s-a ridicat în picioare când am intrat eu. S-a prezentat, dând mâna cu mine și spunând: sunt profesorul Iuliu Curta, șeful „Secției propagandă”.
Am luat loc amândoi și mi-a spus: „Tovarășe Nica, știu că ați terminat facultatea cu medie mare, știu că sunteți membru de partid din timpul facultății etc., vă propun funcția de Președinte al Consiliului Orășenesc Slatina. Eu, care eram pregătit, am răspuns: „Am și eu o condiție: să mi se rezerve catedra la Liceul „Radu Greceanu”, pe care l-am absolvit cu câțiva ani în urmă. Mi-a răspuns că nu se poate acum, ci mai târziu. Am refuzat, mulțumindu-i pentru aprecieri și am plecat. Am aflat că a primit funcția profesorul I. Georgescu. Menționez că mi se mai oferise cu o săptămână înainte postul de redactor la secția știință a ziarului Secera și Ciocanul, la care eu scriam aproape permanent, pe care l-am refuzat, punând aceeași condiție.
Știu că a fost un distins intelectual și un dascăl adevărat, de înțelepciunea căruia comuniștii nu s-au sfiit să se folosească. Cât de zelos a fost el în a pune în „operă” directivele de partid și de stat?
Profesorul Iuliu Curta și-a desfășurat aproape 99% din activitatea sa de om politic, de ziarist, de profesor, exclusiv sub regimul totalitar. Ca profesor de filosofie la Liceul „Radu Greceanu”, s-a încadrat colectivului de catedră și celui profesoral, manifestându-se în spiritul ideii lui Taleyrand: „A sluji fără a te aservi”.
A fost profund atașat valorilor tradiționale ale liceului nostru, ca și luptei pentru continua lor îmbogățire. Profesorul I. Curta, ca fiecare profesor al liceului, a ținut cu toată tăria să-i învețe pe elevi cum și de ce să îndrăgească munca cu cartea și să le pretindă zilnic să învețe conștiincios fiecare lecție, pornind de la adevărul că motivația muncii este prima motivație specific umană, însăși esența ființei noastre.
Ca dascăl, a pus accent pe pregătirea sa profesională, pe continua informare științifică în domeniul specialității. Așa se face că intelectualul-dascăl Iuliu Curta și-a luat toate gradele didactice, ceea ce l-a impus ca un membru de frunte al catedrei de științe socio-umane a liceului, din care mai făceau parte soții Lavinia și Gheorghe Zamfira.
De când a devenit titularul catedrei de științe socio-umane, cam prin 1970, a menținut 3-4 ore de predare la liceu. Nu s-a ferit niciodată să predea chiar la seral. După Decembrie 1989, a mai activat la L.R.G., ca profesor, până la pensionare, trei ani de zile.
Ce amintiri aveți cu prof. Curta?
Una dintre cele mai frumoase amintiri a fost cea de la 15 septembrie 1968, când ne-am întâlnit la deschiderea anului școlar și i-am spus că sunt transferat „în interesul învățământului” pe o catedră de matematică la liceul meu drag, deci visul meu s-a împlinit.
De multe ori, pensionat fiind, îl invitam pe la Inspectorat sau pe la Liceul Economic și depănam amintiri. Îmi amintesc cât de mulțumit a fost când l-am invitat la Casa Sindicatelor, de Ziua Învățătorului – încă se mai sărbătorea, pe 30 iunie 1994, împreună cu toți pensionarii.
Când avea ore la seral, de multe ori stăteam la discuții prelungite. Îmi amintesc că, la una din astfel de discuții, ne-a spus: „Profesorul este un intelectual” și ne-a spus și câteva cuvinte afirmate de Liviu Rebreanu, pe care nu mi le mai amintesc acum.
Ce ar mai fi de spus, acum când a plecat la stele?
Că profesorul Iuliu Curta a fost un adevărat coleg de cancelarie. Pe lângă omul politic, Iuliu Curta a fost un OM de școală. Schimbarea de profesie în cursul aceleiași zile nu a însemnat pentru el o ruptură, ci o continuitate.
Pentru mine și poate pentru mulți dintre noi, OMUL IULIU CURTA a fost un model, care, în mod responsabil, cu multă grijă și bunătate, a zidit și plămădit spiritele multor tineri, prieteni sau elevi.
Dumitru Sârghie
