Profesorul Emil Albotă a spus tot timpul că este un politician de stânga și a rămas la stânga, după ce UNPR, formațiunea pe care el a reprezentat-o cu onoare, a trecut la… dreapta tatălui Traian Băsescu.
Deducem de aici că Emil Albotă are principii solide, pe care și le respectă cu sfințenie. Cum să le spună el acum oamenilor că e de dreapta, după ce ani de-a rândul le-a spus că e de stânga?
Astfel, uitându-se în oglindă și confruntându-se cu conștiința sa, Emil Albotă n-are de ce să roșească. El a respins cu demnitate ofertele PMP și, mai mult, a declinat, într-un mod onorant (RARA AVIS!) ademenirile și lingușelile liberalilor, care l-au dorit și la campania de la locale, dar și acum, la… parlamentare.
S-a dus la PSD, nu după onoruri și sinecuri, ci – pur și simplu – pentru că acolo e stânga politică a României… Cu bunele și relele ei… Nu s-a lepădat ca Iuda de sine și nici de simpatizanții săi, care l-ar fi privit pieziș, dacă s-ar fi înrolat în PMP-ul Elenei Udrea.
Fiindcă, profesorul Albotă este preocupat să-și prezerve onoarea și demnitatea în fața oamenilor, în memoria tatălui său, dar ține și de ideea de a face ceva pentru concitadinii și conjudețenii săi… Altceva decât răul pe care-l cultivă majoritatea politicienilor din spațiul nostru mioritic.
Felicitări, domnule Albotă, pentru consecvența și profesionalismul de care ați dat și dați dovadă!
Dumitru SÂRGHIE