Dacă politica este un domeniu rezervat diavolului, teatrul ține, în exclusivitate, de Dumnezeu. Și, după cum a aflat tot românul, Dumnezeu și-a găsit sălaș, cale de 10 zile, în sediul-bijuterie al teatrului „Ștefan Iordache” din mereu fascinantul și întotdeauna surprinzătorul municipiu Caracal. Festivalul, aflat la Ediția a III-a,a fost închinat marelui actor Victor Rebengiuc și organizat de primăria acestui municipiu, prin neobositul om al Cetății, primarul Edi Ciocăzanu, precum și de „Mișcarea de Rezistență”, al cărei suflet viu este caracaleanul Marius Tucă. Manifestarea a fost de un rafinament aparte și a demonstrat – dacă mai era nevoie – starea de iluminare și de grație a acestei străvechi capitale romanațene, care ne sugerează ieșirea din ghilotina vremurilor, prin cultură.
Directorul Festivalului, Marina Constantinescu, critic de teatru și realizator TV, a menționat, de altfel, în deschidere, că o astfel de manifestare „este felul nostru de a rezista prin cultură” și că „această bijuterie arhitectonică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX are nevoie de teatru
Festivalul a debutat vineri, 10 mai, ora 19.00, cu „Moartea unui comis voiajor”, de Arthur Miller și a continuat, în fiecare zi, până duminică, 19 mai, cu un recital Emil Boroghină – „Lumea-ntreagă e o scenă și toți oameni-s actori”, precum și cu remarcabilele piese de teatru: „Actorul” – de Mircea Dinescu, „Jubileul” – de Jean-Marie Chevret și Michele Ressi, „Țarul Ivan își schimbă meseria” – de Mihail Bulgakov, „Legenda Marelui Inchizitor” – după Feodor Dostoievski, „Pescărușul” – de A.P. Cehov, „Șefele” – de Werner Schwab, „joi.megaJoy” – de Katalin Thuroczy, „Aventurile lui Habarnam” – după Nikolai Nosov, „Femeia care și-a pierdut jartierele” – de Eugène Labiche, „Dineu cu proști” – de Francis Veber.
Într-un județ manelizat, bolnav de suflet și de ură, un astfel de eveniment, cu irizări regale, poate pune istoria în mișcare, eliberându-ne, măcar pe moment, de abjecția politicianistă a momentului și de spaima, suferințele și neliniștile care stau la intersecția destinului nostru, de atâta amar de vreme.
Artiști uriași precum Victor Rebengiuc, George Mihăiță, Mariana Mihuț, Emil Boroghină, Mihai Mălaimare, Mircea Tiberian, Maia Morgenstern, Diana Cavaliotti, Emilia Popescu, Ștefan Bănică, Vladimir Găitan, Coca Bloos, Rodica Mandache, Horațiu Mălăele, Ion Caramitru, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea etc. au reconstruit la Caracal o realitate care poate face diferența între om și universul în care trăim, un univers fracturat, viciat de incultură și politizat la maxim…
În fapt, Teatrul „Ștefan Iordache” din Caracal înseamnă (re)aruncarea noastră, a celor din județul Olt, în lume, prin Esență și Adevăr, căci viața e stranie fără muzică, fără poezie, fără cultură, în general. Iar Teatrul le cuprinde pe toate. Una peste alta, dragi prieteni, putem spune că starea de iluminare și grație a românilor poate veni de la… Caracal!
LINIA ÎNTÂI
