„Fiți bineveniți, oameni buni, la întâlnirea cu evenimentul cultural de azi – dubla lansare, a revistei ,,Bilete de Papagal”, Serie Nouă, nr. 4-5, respectiv a volumului de teatru ,,Tunetul din munți”, de Pan. M. Vizirescu, Ediție princeps, „Literatura de sertar”, ne-a spus celor prezenți în foaierul Teatrului Național din Caracal, d-na prof. Alina Elena Marin, moderator al evenimentului desfășurat în ziua de 29 martie a.c.
Și așa am devenit cu toții ,,participanți activi și martori ai unui timp cultural prețios care, în vremuri din ce în ce mai încărcate, mai tensionate, ne completează frumos felul de a fi, ne obligă, într-un fel să supraviețuim prin cultură”, potrivit aceleiași distinse doamne Alina Elena Marin.
Cel care a făcut ca acest demers ,,al supraviețuirii prin cultură, să ajungă în capitala culturii romanațene” (Alina Elena Marin), a fost scriitorul, jurnalistul și editorul Dumitru Sîrghie, Despre care d-na profesoară susține că ,,în vremuri în care chestiunea calității intelectuale și a deontologiei a devenit anacronică reușește să demonstreze contrariul”. Dumitru Sîrghie fiind ,,un martor implicat al scenei contemporane și o conștiință care găzduiește cu generozitate evenimentul cultural” (Alina Elena Marin).
Cât privește publicarea revistei ,,Bilete de Papagal”, serie nouă, aceasta nu poate decât ,,să dea de gândit celor care se întreabă ce mai putem face pentru luminarea unor experiențe de viață și de căutări spirituale” (Alina Elena Marin). Pentru că ,,prin paginile ample de eseu, proză, proeme, critică literară, interviuri, portret, jurnal, teatru, epigrame”, publicistul Dumitru Sîrghie realizează ,,un inventar al fenomenelor culturale și un repertoriu al forțelor intelectuale care domină prezentul și sunt promițătoare într-un viitor orizont luminos” (Alina Elena Marin). Iar textele prezente în paginile revistei reflectă ,,acumularea intelectuală și rafinarea unor aptitudini, dar și truda plăsmuirii unor autori celebri sau mai puțin celebri, care promovează valoarea și care devin reprezentativi pentru literatura acestui spațiu” (Alina Elena Marin).
,,Bilete de Papagal”, Serie Nouă, este, așadar, ,,o revistă foarte bună în peisajul revuisticii”, pe care Paul Aretzu, poet, critic literar, eseist, o recomandă cu ,,considerație”. Domnia sa aduce drept argumente sumarul foarte bogat, colaboratorii de prestigiu și promovarea tinerelor talente.
Cititorii revistei ,,Bilete de Papagal”, Serie Nouă, știu, deja, că Dumitru Sîrghie a ajuns să o editeze, atunci când l-a descoperit pe Pan Vizirescu. ,,Duhul lui Vizirescu mi-a alăturat un alt duh, pe cel al lui Arghezi”, ne mărturisește acesta. Și deloc întâmplător pentru că ,,ultimul gândirist semnează sub aura marelui Arghezi, mai multe schițe și povestiri” (Dumitru Sîrghie).
Așa a început scriitorul și jurnalistul Dumitru Sîrghie să scoată la lumină ,,un autor aproape uitat, dar care a fost un martor tăcut al unei perioade dramatice din istoria României (Dumitru Sîrghie).
După teza de doctorat, intitulată ,,Pan. M. Vizirescu – opera unui destin tragic”, Dumitru Sîrghie a publicat volumul de proză ,,Păcătoasa” aflat în manuscris de 70 de ani și necunoscut cititorilor. ,,O carte de o frumusețe rară (…) care reface societatea iudaică în preajma crucificării lui Iisus”, după cum apreciază Paul Aretzu. Iar de curând Dumitru Sîrghie a scos de la tipar volumul de teatru ,,Tunetul din munți”, carte aflată tot în manuscris ,,păstrat” de Securitate. ,,Nu o știam”, ne mărturisește Paul Aretzu, cel care l-a cunoscut pe Pan. M. Vizirescu chiar aici în Teatrul Național din Caracal, unde venea deseori. Știe însă că în acest fel Dumitru Sîrghie a reușit ,,să salveze timpul lui Pan Vizirescu”. Pentru că domnia sa este convins că ,,Timpul trece cu noi sau pe lângă noi”. Și că atunci ,,când trece cu noi lasă urme”. Cum a făcut și Pan. M. Vizirescu care ,,n-a irosit acest tezaur – timpul”. Pentru că el ,,a avut conștiința timpului care i s-a dat, a citit, a scris…” (Paul Aretzu). Ba, mai mult, autoexilul pe care și l-a impus, cale de 23 de ani ,,l-a scăpat de colaborarea cu comuniștii, de toate viciile acestui regim politic, pentru că el era în afara socialului” (Paul Aretzu). Ne putem întreba, firesc, de ce vine acum Dumitru Sîrghie cu această carte ,,pe care o recuperează pentru noi”? (Paul Aretzu). Pentru că el crede că ,,…această operă dramatică va aduce în discuție teme universale, dar și teme specifice epocii, precum conflictul dintre individ și autoritate, între spirit și materie, dintre valorile tradiționale și noile ideologii”. Ceea ce ne sugerează chiar titlul, ,,Tunetul din munți” – „acea tensiune latentă și o forță care mocnește în tăcere, pentru ca apoi să se dezlănțuie cu intensitate” (Dumitru Sîrghie).
Da!, Pan. M. Vizirescu a mai fost în acest Teatru și poate nu este târziu să revină, prin ,,urma lăsată în timp”, piesa de teatru ,,Tunetul din munți”, care ar putea fi jucată, cândva, pe scena Naționalului caracalean.
Până atunci, ca de fiecare dată, frumusețea cuvântului scris și rostit nu poate fi deplină fără muzică. Și pentru această misiune nobilă ne-au fost alături doi cantautori și interpreți de muzică folk, Mihaele Stoica de la Giurgiu și Dan State de la Rm. Vâlcea.
Mihaela Stoica ne-a vrăjit sufletul cu melodii pe versurile lui Dumitru Sîrghie. Ca de exemplu ,,Genunchiul stâng” sau ,,Să învățăm de la copaci iubirea” din Albumul domniei-sale intitulat, cum altfel , decât ,,Genunchiul stâng”. În timp ce Dan State ne-a readus emoția și bucuria clipei interpretând melodii pe versurile lui Pan. M. Vizirescu, ca de exemplu ,,Florile ce le-ai adus…”. Pentru că Dumitru Sîrghie a mai reușit ceva – a redat literaturii române 140 de poezii inedite ale lui Pan Vizirescu pe care le-a strâns într-un volum cu titlul ,,Clipa lăudată”.
Și așa s-a încheiat o nouă ,,experiență multidimensională, culturală, educativă și muzicală pentru toți cei prezenți”… (Alina Elena Marin).
Chiar dacă ,,cei prezenți” nu au fost într-un număr atât de mare ca altădată. Poate și din cauza vremii capricioase. Sau, dacă nu cumva are dreptate Paul Aretzu, când afirmă că pentru unii ,,e greu să meargă cu vântul în față. E mai ușor să mergi cu vântul în spate”.
Asta a făcut ca evenimentul în sine să fie mai mult o întâlnire între prieteni de suflet și de spirit care s-au bucurat împreună. Unii veniți chiar tare de departe, precum Tia Van Kalken Ștefana, venită tocmai din Olanda, via Drăgășani.
Mulțumim tuturor!
Elena Sîrghie
