Muzica. Sau felul în care sună viața. Cu tot ceea ce are ea mai bun și mai frumos, mai trist și mai apăsător, mai duios sau mai tandru… Prin muzică, am înțeles că putem dobândi limbajul universal al omenirii, că putem provoca adevărate explozii ale sufletului și că este arta cea mai apropiată de lacrimi și amintiri, după expresia lui Oscar Wilde.
Sub vraja ei, în general, și a naiului – ca instrument divin –, în special, ne-am aflat și noi, caracalenii, participând la un moment deosebit, cum nu s-a mai organizat până acum. Daniel Voicu, slujitorul naiului, a realizat o „împărtășire” de suflet cu oamenii veniți într-un număr impresionant la Teatrul Național „Ștefan Iordache” din Caracal într-un concert extraordinar, aniversar, cu dublă semnificație, așa cum rar se întâmplă în viața unui artist – 30 de ani de cântec și 50 de ani de viață. Într-o zi de 15 februarie 2016.
Pentru aproape două ore, muzica interpretată la nai de Daniel Voicu și de invitații săi a coborât parcă din „raiul muzicii”, în grădina începutului de primăvară pământeană, fascinând și emoționând cu sunete unice. Comuniunea om-instrument-muzică a fost totală. Vraja a coborât peste toți. Ascultătorii au simțit acea magie vibrând în interior, și-au adus în prim-plan o parte din puritatea sufletelor (grație artei), conectându-le cu acel ceva care simt că le definește.
Vorbim de o combinație unică de tonuri și de intensitate ale folclorului românesc, care a prins viață și a sedus, deopotrivă, publicul din Caracal, într-un spectacol de o eleganță desăvârșită, impresionant, inegalabil ca frumusețe ori trăire.
Daniel Voicu s-a dedicat unui instrument cu sonorități divine precum naiul. Are o personalitate demnă, discretă. Este profesor de nai, în cadrul Centrului Cultural Caracal, unde își desfășoară activitatea din anul 2000. Artistic, debutează încă din 1986, mai întâi ca dansator la Ansamblul „Alunelul”. Cu naiul, a cucerit multe scene din țară și din străinătate și a primit premii și distincții importante.
Prin spectacolul oferit – Naiul, eterna provocare – muzica lui Daniel Voicu a dat sentimentul unei comunicări umane cu arta, a unei complicități obligatorii între creator și spectatori. Iar publicul l-a răsplătit cu ropote de aplauze, amplificate de bucuria de a-i fi alături într-un moment atât de special al vieții. În perfect acord cu ocazia, Daniel Voicu a depănat amintiri printre cântece și le-a mulțumit prin cuvinte, celor care i-au fost alături în cântec și nu numai, dar și membrilor orchestrei pe care o conduce și care au străbătut țara și lumea cu el, de-a lungul vremii. Sunetul naiului a fost când subtil, când sfredelitor, întotdeauna plăcut și niciodată în umbra celorlalte instrumente.
Un mare teolog al neamului nostru, prof. Dumitru Stăniloae spunea că fiecare gest al nostru pune lumea în vibrație și îi modifică starea. Extrapolând, am vibrat și noi în „ritmul” impus și creat de Daniel Voicu. Am participat la emoția identității sale artistice și umane. I-am văzut și simțit emoțiile din ochii strălucind a frumusețe interioară și vocea caldă, manifestată în răbdarea și liniștea celui care și-a găsit drumul în viață.
Concertul a fost unul antrenant, pur și simplu acaparator. Au fost multe momente frumoase, dar unul a fost de-a dreptul copleșitor, plin de candoare, absolut irezistibil. Cel în care, alături de cei doi copii – Cristina și Alin –, formând un trio excepțional, au interpretat la nai melodii din folclorul național. (Cu ce poate egala un părinte o astfel de trăire?) S-a simțit pregnant faptul de a le fi sădit în suflet copiilor dorința de a se descoperi prin artă, de a se regăsi spiritual în muzică și prin tradiții. Și nu s-a oprit la proprii copii, ci continuă să îndrume alte generații, pe care să le „îndrăgostească” definitiv de muzică.
Pe scenă, au urmat apoi prieteni dragi și oameni de mare valoare artistică și sufletească. Gheorghița Nicolae – realizator al emisiunii Tezaur folcloric de la Televiziunea Națională și interpret de suflet al cântecului din Romanați – a apreciat „omul frumos” și generos Daniel Voicu și, totodată, faptul că acesta se remarcă prin virtuozitatea sa exprimată în interpretare, dar și prin tehnica deosebită pe care și-a perfecționat-o în timp.
„La aniversară”, Daniel Voicu a primit și distincții. D-l dr. ing. Victor Vătămanu i-a oferit, din partea Asociației „Fiii și prietenii Caracalului”, o Diplomă de Excelență la împlinirea a 50 de ani de viață și 30 de ani de activitate cultural-artistică.
Flori, cântec și o distincție specială de la Bistrița i-au adus prietenii de-o viață, remarcabilii artiști Matilda Pascal-Cojocărița și Ștefan Cigu. Forța incredibilă a umanului, a folclorului și a autenticității românești au fost notele de vârf ale recitalului de excepție oferit de alături de naiul lui Daniel Voicu și a instrumentiștilor lui, toate împletite într-o dantelă muzicală extrem de fină.
Diplome aniversare i-au fost oferite artistului și din partea d-lui primar Dănuț Gușatu al Comunei Cezieni (al cărei fiu este), județul Olt, precum și din partea Centrului Cultural Caracal, a managerului Florin Teodorescu, un artist la fel de special, cu care Daniel Voicu a împărtășit momente frumoase pe drumul vieții și al artei.
Căldura spectatorilor manifestată atât de firesc prin aplauze necontenite mă determină să îndrăznesc să afirm că am plecat de la acest spectacol mai buni. Cu sentimentele răscolite, cu sufletele liniștindu-se, devenind mai frumoși, mai îngăduitori, mai nobili.
Ani mulți, buni și frumoși, maestre Daniel Voicu! Cu oameni speciali în preajmă, cu cei dragi mereu alături, în perfectă comuniune, cu o viață „acompaniată” în permanență de sunetele și unduirile fermecate ale naiului.
Alina-Elena MARIN
