AcasăInterviuRegele a murit! Trăiască Regele! Mărturia unui monarhist

Regele a murit! Trăiască Regele! Mărturia unui monarhist

S-au împlinit, pe 25 octombrie, 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai, cel care a domnit efectiv în inimile românilor, în ciuda unui destin neprietenos care l-a făcut contemporan cu Stalin și Hitler, poate cei mai mari criminali din viața omenirii.

În pofida tinereții sale, Mihai, Regele românilor, prin actul de la 23 august 1944, a dat o lovitură decisivă Germaniei naziste, salvând existența României ca stat și viețile a sute de mii de oșteni angrenați în cel mai teribil război de până azi.

Alungat din țară de armata sovietică, cotropitoare, Regele Mihai pleacă într-un lung exil, din care se întoarce în 1992, de Sfintele Paști. Atunci, în fața unui milion de oameni care scandau „Regele și patria”, Mihai I (Întâi) a ridicat în brațe un copil, chezășia continuării dinastiei românești și a Regatului clădit pe opinca țăranului român care și-a încununat porecla de șoim  la Plevna, Mărăști, Mărășești și Cotul Donului.

Pentru prima dată, din brațele bunicului său, regele românilor, Nicolae, tânărul prinț, și-a cunoscut poporul. Am fost în acea mulțime. Și eu, la rândul meu, tot un copil.

Peste ani, soarta a făcut să întâlnesc prințul pe care-l văzusem în brațele Regelui. De această dată, eram parte a mișcării monarhiste, iar prințul Nicolae abia își începuse drumul către Tron. Practic, am ajuns cu destăinuirea în zilele noastre, mai precis în anul 2015, când, printr-o ciudată hotărâre atribuită Regelui Mihai, Nicolae a fost alungat efectiv din sânul familiei.

Am îndrăznit și i-am scris imediat prințului Nicolae, din poziția mea de vicepreședinte al ANRM (numele fostei organizații monarhiste), arătându-mi indignarea la auzul veștii și asigurându-l că, în ciuda unui curent puternic nefavorabil, în acele clipe, îi voi sta aproape, deși nici azi nu știu dacă atunci mă cunoștea.

A urmat fatidicul an 2017, în care a decedat Regele Mihai.

Toate încercările prințului de a-și vedea bunicul, aflat în pragul morții, s-au izbit de intoleranța inexplicabilă a mătușii sale, Principesa Margareta, Custodele Coroanei și, zic eu, dușmănia evidentă a Principelui consort Radu, soțul Principesei Margareta. Mai mult, tânărul Nicolae a fost dat în judecată de Principesa Margareta, pe motiv de tulburare a proprietății. Așa a considerat Alteța Sa, Custodele Coroanei, că trebuie pedepsit nepotul a cărui dorință afișată cu lacrimi în suflet era să-și vadă pentru ultima dată bunicul, mentorul și cel mai bun prieten al său.

Justiția elvețiană l-a declarat, în aceste zile, nevinovat pe prințul Nicolae și a scos la iveală mărturii ale membrilor și apropiaților familiei care pun serios la îndoială, dacă mai era nevoie, justețea hotărârii prin care Nicolae a fost jupuit de drepturile sale. Parcă ar fi un mesaj de dreptate al Regelui, de dincolo de mormânt. În fine, cele rele să se spele, cele bune să s-adune, spune o vorbă românească.

Nicolae al României și-a păstrat, slavă Domnului, demnitatea de continuator al regalității, așa cum depune mărturie Înaltul Calinic, dar și alții, care l-au auzit pe Regele Mihai că l-ar dori pe prințul Nicolae urmaș la Tronul țării.

În ultimii ani, Prințul Nicolae și-a dedicat întreaga activitate promovării imaginii României, a oamenilor din această țară și educației tinerelor generații. Un capitol special abordat de prinț este plantarea unui milion de arbori până în 2023.

Am fost prezent la toate acțiunile de împădurire. Am remarcat în prinț un om care iubește fiecare centimetru din această țară. A fost întotdeauna primul care a pus mâna pe cazma și ultimul care a pus unealta jos. Mai presus de un gospodar, cu totul altceva, ca un Rege care-și întocmește țara pentru veac.

De multe ori am vorbit cu prințul. De fiecare dată despre România. Chiar în cele mai destinse momente, țara și românii au fost subiectele.

Într-o dimineața, pe la șapte, l-am căutat la hotelul unde era cazat, în Craiova. Trebuia să plantăm câteva mii de copaci.  Am așteptat câteva minute și, știind că prințul este ca un ceas elvețian, am întrebat la recepție dacă l-a văzut cineva. Am fost îndrumat peste drum, la Biserica Mitropoliei.

În biserică, în rând cu lumea, Nicolae, prinț ereditar și descendent ale celor mai mari familii regale ale lumii,  asculta smerit liturghia, făcându-și semnul crucii în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, în sfânta credință a Răsăritului.

În acele clipe, acolo, în acea biserică, am jurat în gândul meu că îl voi urma pe acest prinț cu toată loialitatea în odiseea sa către Regatul României.

Vrednic este!

Sunt descendentul unei familii de boiernași din Cadrilaterul pierdut. Tatăl meu, profesor de limba română m-a învățat să fiu demn și să vorbesc limba neamului meu. Bunicul meu, ofițer, m-a învățat să lupt pentru dreptate. Viața m-a alăturat altor doi oameni pe care îi consider, de asemenea, părinți spirituali, Ioan Paul Popescu și Marilena Rotaru.

Am credința că voi trăi în Cadrilaterul românesc, în Regatul României Mari, unde Rege va domni Nicolae I.

Vrednic este!

Nicolae al României s-a căsătorit cu Alina Maria și au împreună o fetiță. Am fost prezent în biserica din Sinaia la celebrarea cununiei celor doi. Le-am văzut îndeaproape emoțiile. Purtați de entuziasmul românilor, ca la propria nuntă, cei doi, sunt sigur, vor pune piatra de temelie a acelei țări la care visăm cu toții.

Vrednici sunt!

Speranța și credința sunt armele care nu au fost înfrânte niciodată. Țara mea, pământ binecuvântat de jertfa martirilor Brâncoveni, va fi un regat al fericirii.

Aceasta este credința mea!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Ovidiu Bunea – membru fondator al Mișcării pentru Regat și Coroană

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments