REPET: CRED ÎN ONOAREA LUI PAUL STĂNESCU!

Să nu-și închipuie cineva că, dacă Dragnea va ieși din viața publică, România ar deveni subit o patrie înfloritoare, cu râuri de lapte și maluri de mămăligă. Că natura și viața noastră ar reveni la normalitate… Și că politicienii care ar veni după Dragnea (pesediști, liberali, troțkiști sau malagambiști) ar face din lumea asta a noastră cea mai fericită dintre lumile posibile.

Cu siguranță, și după căderea iminentă a guvernului Vâlcov-Dragnea (Dăncilă), copiii noștri vor continua să trăiască în aceeași lume politică dură, strâmbă și analfabetă, speranțele lor scurgându-se în rigolele statului de (ne)drept.

Ca ziarist de provincie (chiar provincial – recunosc!), eu am prevăzut, cu mult înainte de a se săvârși, evoluțiile și căderile lamentabile ale tuturor „sfinților” din politica locală, dar și ale granzilor naționali (uneori, anticipând chiar amănunte de acord fin, ca să zic așa…), Iliescu și Adrian Năstase, Emil Constantinescu și Radu Vasile, Băsescu și Elena Udrea, Mircea Geoană și Victor Ponta, adăugându-l la acest pachet și pe nevârstnicul politician Crin Antonescu… Și, iată, acum, îmi permit să-i prevăd lui Dragnea, copia cea mai ridicolă și mai proastă a lui Ceaușescu, un sfârșit politic lipsit chiar de minima onoare pe care a înregistrat-o Ceaușescu la săvârșirea sa din viață. Dacă mă ajută Dumnezeu, voi transpune toată această istorie scrisă în Linia Întâi într-o carte, pe care am anunțat-o cu ani urmă… Glonțul restaurației!

După aproape un sfert de secol de presă (fie și provincială, cum am spus), în care i-am cunoscut pe toți politrucii locali, dar și pe foarte mulți dintre cei aflați în structurile naționale, n-am să le permit lui Marius Oprescu (președintele CJ Olt, în exercițiu), nici vicepremierului Paul Stănescu, nici pigmeilor care conduc spre nicăieri cultura județului Olt și nici primarului Emil Moț, care – iată! – anticipez, ce să fac și eu!? – nu va mai candida pentru un nou mandat, să-mi dea lecții de deontologie jurnalistică.

Consider, că am fost și sunt un jurnalist echilibrat, așa cum sunt mulți ziariști locali, care, din păcate, nu au resursele materiale de a scrie după inteligența și conștiința lor. Am fost și sper să mai fiu un ziarist care nu și-a pus și nu-și va pune pe ziar nicio emblemă politică (în afara celei regale), nefiind stipendiat special de vreun partid, decât în cazuri întâmplătoare și sporadice, pentru anumite servicii pe care mi le-am asumat și pe care le-am făcut, Cu bună credință, de bună voie și nesilit de nimeni. Desigur, că am greșit de multe ori, dar nu m-a scutit nimeni de a mă „răsplăti”, conform greșelilor, uneori aproape inofensive, pe care le-am comis de-a lungul timpului.

Am criticat și voi continua să critic vehement liberalismul de tarabă pe care l-au practicat liderii liberali locali, Kovacs, Ciugulea, Știrbu și m-am exprimat moderat la adresa regretatului Costel Moisescu, care s-a născut cu o doză mai mare de bun-simț, decât cei nominalizați mai sus. Nu voi înceta să-i spun noului președinte al PNL Olt, Liviu Voiculescu, să se distanțeze de practicile politice comuniste și retrograde ale deputatului Gigel Știrbu.

I-am prețuit, întotdeauna, pe primarii rurali din Olt, indiferent de culoarea lor politică, dar am avut și unele dispute cu aceștia, care s-au încheiat onorabil, fiindcă, cei mai mulți primari rurali din Olt au mai multă onoare decât cei mai mulți politicieni din același județ. Și, mai mult, ei reprezintă Calea, Adevărul și Viața tuturor grangurilor politici care îi folosesc pe aceștia doar în campaniile electorale.

Săptămâna trecută, un lider socialist local a vrut să-mi rupă urechile (figurativ vorbind) și să-mi dea lecții de deontologie profesională, iar altul – pseudoliberal – să-i spună șefului său de la București că sunt în slujba, culmea, a socialistului, care mi-a reproșat comportamentul meu anti-Dragnea. Îi desfid pe amândoi. Pentru că eu nu știu să-i disprețuiesc, așa cum ne disprețuiesc ei, de pe pozițiile lor financiare și de divan, pe noi, toți ziariștii locali, inclusiv pe cei care sunt în solda lor.

Am, totuși, o notă aparte față de domnul Paul Stănescu, încă vicepremier și ministru al României lui Dragnea și Vâlcov. Demult, la o șuetă cu politicieni PSD, i-am spus textual: „Excelență, va veni o vreme când nu îți vei mai aparține, indiferent cât vei urca pe scara politică.” Cred că a înțeles foarte bine, atunci, această zicere, în toată complexitatea și tristețea ei existențiale, fiindcă a tăcut cu multe subînțelesuri.

Recent, când toate țoapele din PSD, cu sarmale în păr și cu o mare cantitate de vid în canistrele lor spirituale (ca să-l plagiez pe Fănuș Neagu), cele care dansau în jurul lui Suleyman și al Sula-Mitei din Roșiorii de Vede, domnul Paul Stănescu s-a comportat rezervat, decent și i-a întins o mână rece, ca de gheață, lui Liviu Dragnea. Cred, dacă nu e o iluzie de-a mea, că Paul Stănescu și-a amintit subit vorba aceea de demult: „Ai grijă, Excelență, într-o zi nu îți vei mai aparține!”

Consider, sincer, că așa cum n-a fost ridicol niciodată până acum, de când e acolo sus de tot, Paul Stănescu va ieși onorabil din acest joc politic absurd și sinistru, regizat de un Ceaușescu mic, mic, mic de tot… Liviu Dragnea!

Repet, cred în onoarea lui Paul Stănescu. Dacă mă înșel cumva, să fie păcatul meu, pentru care, desigur, voi da socoteală.