În anul 2019, Editura „ARENA ARTELOR” din Slatina a readus în atenția cititorilor din Olt și de pretutindeni celebrul roman al lui Ion Marin Iovescu – „Nuntă cu bucluc”. Demersul pentru reeditarea acestei valoroase lucrări literare a fost inițiat de scriitorul Dumitru Sîrghie, în tandem cu Dănuț Șărpău, primarul comunei Spineni, locul de naștere al scriitorului Ion Marin Iovescu. Prin astfel de atitudini încurajatoare se trage „un semnal de alarmă cu privire la acest fenomen negativ care bântuie cultura românească. Acela „de a nu da uitării valorile literaturii noastre adevărate de altădată”, așa cum subliniază Dumitru Sîrghie în Deschiderea sa de cuvinte asupra cărții.
Despre Ion Marin Iovescu au scris favorabil destule minți luminate ale literaturii române precum Eugen Lovinescu George Călinescu, Vladimir Streinu, Ion Rotaru, Marin Mincu, Nicolae Rusu, Petre Poantă, Alexandru Sasu și Maria Vartic, iar cele mai importante romane ale acestui Creangă al Olteniei sunt: „Nuntă cu bucluc”, „O daravelă de proces”, „Oameni degeaba”, „Lacrimi pe pâine”, „Soare cu dinți”, „Marea Vâlvătaie”…
Trebuie subliniat că adevărata prefață a acestei cărți este girată de un mare slătinean, scriitor și critic literar, Marin Mincu, care subliniază: «Varianta oltenească a muntenismului derivă și din specificul limbajului. Munteanul-oltean e un modern, permițându-și libertatea adaptării limbajului tradițional la vremurile moderne. Acest limbaj e un compromis între tipic și individual. De aici, fermecătoarea improprietate a comparațiilor și metaforelor, găsite ad-hoc: „Creierul babelor se înfipse în ideea aceasta, ca un dovleac într-un par ascuțit”; „le bușuma mintea”; „funii de fum pe țevile nasului”, „începu să plângă, azvîrlind bolovani de lacrimi ce cădeau pe dușumeaua curată a odăii bune, cu zgomot ca molozul grunjos”; „buzele le are colorate ca botul unui iepure jupuit”; „obrajii îi sunt așa de roșii, de crezi că și-a luat pielea de pe ei cu o pilă aspră”; „uștubeul stomacului”; „mosoarele nasului”, „loitrele umerilor” etc. Acest limbaj colorat contrafăcut, exprimând un umor gras, plin de vitalitate, lipsit de distincție, amplificând comparațiile și metaforele peste marginile obișnuite, căutându-le acolo unde nici n-ai gândi, este tot atât de specific pentru cadrul muntenesc, precum acela al lui Ion Creangă pentru spațiul moldovenesc.»
Universul limbajului rural utilizat de Ion Marin Iovescu în „Nuntă cu bucluc” este unul spectaculos și unic în literatura română. Talentul său în a surprinde frustețea și originalitatea expresiilor originale oltenești-muntenești este de netăgăduit. Tragismul se împletește cu umorul, într-o abracadabrantă sarabandă a vorbelor, iar sumbrul situațiilor se desfată cu pasaje despre cumpătarea și înțelepciunea unor personaje rurale antologice. Valoarea morală și epică a evenimentelor din lumea satului derivă din specificul limbajului utilizat și din talentul pictural al personajelor, care rămân adânc înfipte în memoria cititorului…
„Femeia, dac-o iubești, n-o mai cunoști și dac-o cunoști, n-o mai iubești:” „Când ai dinți de aur și buze făcute cu roșu, îți vine să râzi într-una.” „Băutura e cea mai mare Academie a vieții, fiindcă te apropie de întuneric, de beznă, de neant”. „Mâncați-aș moartea lu’ matale și zilele dușmanilor”. „Flăcăii se folosesc de-nghesuială și strâng codanele în brațe, de crăone acestea ca broaștele în gura șerpilor.” „Fecioria, nu prea țin ele minte când, dar în orice caz și-au pierdut-o tot în noroiul Bucureștiului, cum și-a pierdut Sinan-Pașa dinții la Călugăreni.”
„Pâine bună de plocon, mânjită cu gălbenuș de ou pe deasupra, s-o mănânci colea pe burta goală, să simți că trăiești.” „În dragoste și în război, toate mijloacele sunt îndreptățite.” „Fericirea e ca trinurile accelerate.” „Mai am de tras câteva gâturi și poți să faci focul în sticle.” „O nimerise ca miercurea la stână, când nu poți nici jintiță să mănânci, că totul e de dulce.” „Să am bani câte ploi m-au plouat, aș cumpăra o împărăție.” „Când bei și mănânci, parcă nu prea te usuci.” „Dobrița n-are nici greutatea unei capre sterpe.”
„Să-ți dea Dumnezeu ce n-ai, unul cu căciulă și cu nădragi, că e mai bun decât o turmă de oi și o cireadă de vaci.” „Una își mișca proțapul gâtului în altă direcție.” „Scoate atunci gresia limbii la vedere, niște dinți lați ca semințele de dovleac care aici sunt plini de mămăligă, aici împănați cu alte resturi de mâncare.” „Nuneasca e cea mai mare horă a nunților din Tătulești.” „Nu șchioapătă calul de-o ureche.”
Așadar, NUNTĂ CU BUCLUC , romanul lui Ion Marin Iovescu, a revenit în actualitate, după aproape 50 de ani…
Prof. dr. Ștefania Marineanu
