De curând, a apărut, la prestigioasa Editură Hoffman, un amplu roman, în două volume, al profesorului Silviu Gorjan. Cartea de aproape 900 de pagini se numește SABIN ELIAD și stă sub semnul Sfântului Apostol Pavel, cel care – în Întâia Epistolă către corinteni – grăit-a astfel:
„Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”.
Iată cum scrie profesorul Constantin Voinescu despre romanul lui Silviu Gorjan.
„Situat, ca tip narativ, între tradițional și modern sau între doric și ionic, cum ar spune Nicolae Manolescu, romanul Sabin Eliad al lui Silviu Gorjan se constituie, tematic, într-o saga cu întorsături baroce a familiei boierului grec, împământenit în Regatul României Mari,Tache Eliad.
Discursul narativ este întretăiat complementar de cel etic sau estetic, iar introspecția ca metodă de investigare a ordinii interioare a personajelor se așază la răspântia dintre subiectiv și obiectiv, dintre mimesisul aristotelic, valorificând stilistic realitatea, și catharsisul, ca mod de eliberare a personajului de încordare și angoasă.
Ceea ce aparține – într-o temporalitate bine definită – exteriorului vieții oamenilor din Balomiri înseamnă istorie, căci ce altceva decât istorie este romanul, de la Miguel de Cervantes la Philip Roth? Prin tehnica literară îndelung și fidel exersată, ca și prin solidul fond cultural, criterial selectat, scriitorul slătinean probează o comprehensivă și leală asumare a istoriei, ale cărei păgubitoare hotare dogmatice le depășește cu lejeritate.
Referirile autobiografice, justificat voalate, stilul confesional mai mult sau mai puțin evident și atât de frapanta memorie afectivă, surprinzând elegiac o lume pe cale de dispariție, nu diminuează ponderea obiectivității romanului Sabin Eliad, pe cât de veridic, pe atât de valoros pentru patrimoniul literar național.”
Dumitru SÂRGHIE
