Motto: „Cine stăpânește trecutul, stăpânește viitorul; cine stăpânește prezentul, stăpânește trecutul!”
George Orwel
În realitatea de azi, observăm că procesul instructiv-educativ devine mai complex, mai dificil. Școala a început, dintotdeauna, să reprezinte tendințele și opțiunile majore ale societății, să se articuleze procesului de dezvoltare socială. Uneori, a reușit, alteori, a intrat în decalaj, cu sensul evoluției istorice. Școala, azi, tinde să urmeze același ritm de dezvoltare pe care îl urmează societatea. Este necesar ca școala să dezvolte un mod propriu de muncă și viață, care să fie, în deplină concordanță cu viitorul societății.
Școala este chemată să formeze un om al viitorului, căruia societatea îi cere un înalt nivel de cultură, pentru a putea participa, ca profesionist, cetățean și părinte la progresul social și pentru a se putea bucura ca om pentru tot ceea ce acest progres îi poate oferi.
Societatea viitorului cere nu numai un volum mai mare de cunoștințe, ci și o mai mare flexibilitate și promptitudine în gândire, multă rapiditate în luarea deciziilor.
Flexibilitatea și mobilitatea socială condiționează dezvoltarea educației și a sistemului de învățământ. Prin structura sa, prin profilul școlilor, prin planuri și programe, sistemul de învățământ reproduce, în miniatură, însăși structura economică, principalele ramuri profesionale ale unui stat. Totodată, educația, în totalitatea sectoarelor ei specifice, ca relație între educație și educați, acționează asupra societății ca o forță, transformând viața socială, pregătind pentru noi profesii, contribuind la continua restructurare a relațiilor sociale.
Pe bună dreptate, ne punem întrebarea: Este școala românească pe direcția realizării acestor obiective? Răspunsul nostru este: în mică măsură. Mă așteptam, ca ministerul, după ce s-a aprobat numărul de ore, pe cicluri de învățământ, să treacă urgent la stabilirea planului de învățământ, a programelor pe discipline și, numai apoi, la manuale. Dar, nici vorbă, Ministerul și Inspectoratele se ocupă de cu totul alte probleme.
Trebuie să le dăm dreptate celor care se întreabă: De ce pleacă tinerii să învețe peste hotare? De ce nu se întorc tinerii, după studii, în România? Răspunsul, la aceste întrebări și la multe altele, ar fi simplu: Pentru că școala românească nu se străduiește să pregătească tinerii, pentru viitor, pentru viață.
Tineretul trebuie pregătit pentru mâine, racordându-se la azi. Îl pregătim pe elev sau student să se integreze realității de azi, îl ajutăm să poată înfrunta viitorul. Dar, „învățarea în școală” trebuie făcută cu cea mai actuală realitate, cu realitatea în schimbare, cu realitatea vie, în continuă transformare.
Să facem în așa fel ca, în școală, în colectivul clasei, fiecare elev, student să-și construiască o lume intelectuală. Aici, să desprindă din hățișul trăirilor intelectuale, al probelor și al necontenitelor încercări la care îi supune viața un moment ori o experiență care să explice destinul unui om.
Sunt norocoși acei tineri care întâlnesc, în profesorul lor, un om excepțional de pregătit, cu calm și tact, adaptabil, onest, însuflețindu-i, printr-un cuvânt bine ales, multiplicându-le intențiile.
Același sprijin trebuie să primească orice tânăr și din partea părinților. Dar, sunt părinți, din nefericire mulți, care, în urma unor debuturi modeste, încă din timpul școlarității, își văd copiii poeți, actori, cântăreți, fotbaliști celebri, fără să cunoască bine posibilitățile limitate ale acestuia.
Uneori, chiar profesorii, dintr-un elan explicabil, de altfel, văd în mulți elevi prea de timpuriu, mari speranțe în diverse domenii neproductive, dându-le acestora iluzii fără temei.
Este recomandabil ca nici școala, nici familia să nu exagereze, derutându-i pe elevi în privința aptitudinilor lor insuficient verificate, deoarece asemenea exagerări se soldează, adesea, cu eșecuri lamentabile, cu proiecte iluzorii și cu îndepărtarea de adevăratele posibilități ale tinerilor.
Stabilirea unei orientări juste în viață este un lucru de cea mai mare importanță și atunci când te află în „formare”, ca și atunci când ești în stare să abordezi un domeniu, fie el chiar al științei.
Pentru ca un învățământ liceal sau universitar să fie eficient, trebuie ca absolvenții, tinerii, pentru a se realiza în viață și a deveni foarte buni într-o direcție sau alta, să posede câteva trăsături umane, printre care aș aminti:
– să fie interesați sincer de meseria, de pregătirea, de ocupația pe care le vor avea în viață;
– să iubească munca cu venerație. Nimic nu vine fără muncă, atât fizică, cât și intelectuală;
– să aibă voință de fier în tot ceea ce fac. Să nu admită echivocul ori jumătatea de măsură;
– întotdeauna să încerce să fie utili semenilor lor;
– să-și onoreze munca, să se încreadă în forțele lor și ale semenilor lor, să nu uite, nicio clipă, că sunt o părticică din marea societate românească, în slujba căreia trebuie să se afle, să-și dedice viitorului „focul sacru al tinereții”;
– să posede ambiție personală.
Toate aceste calități nu apar spontan, ele se cer cultivate cu grijă, zi de zi, pe toată perioada școlarității.
Fiecare tânăr, elev sau student, trebuie învățat, într-un mod inteligent și în modalități care-i corespund cel mai bine cum trebuie să se mobilizeze pentru a se realiza în viață.
Am convingerea că tinerii de azi sunt, într-adevăr, precursorii unei noi concepții de viață, care trebuie, până la urmă, să transforme întreaga societate.
Prof. Dumitru Nica
